poezii

o rugăminte de marţi

ştiu că este ceaţă de o vreme,
ştiu că nu ai vrea să te mai trezeşti uneori,
printre clopote-n zori.
prea sălbatici ni-s caii pe dealuri,
prea multe gânduri ne frâng,
dar parcă mi-e dor şi nu ştiu,
parcă apele dorului toate
mă-ncap şi mă sting.
ştiu că este linişte de o vreme,
ştiu că nu-ţi mai şoptesc uneori,
ca în începuturile noastre de poveste.
prea albastru mi-e dincolo de gene,
prea tăcuţi în sertare cerceii,
sunătorii altor întâmplări coapte
prin veri
şi parcă mi-e dor şi nu ştiu,
parcă apele dorului toate
mă încap şi mă prind.
şi te rog şi mă rog
să nu mă laşi să mă desprind
chiar dacă tac,
chiar dacă ning.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “o rugăminte de marţi

  1. Azi a fost prima zi cu ceata. Doamne, nu-mi vine sa cred ca e Septembrie!
    Cat despre rugamintea ta de marti, e valabila si miercuri, si joi, si-n fiecare zi! happy
    O toamna cu roade bogate, mai matz! happy

  2. toamna este pretextul, răgazul. când regina cea albă va veni, mă va găsi râzând ca totdeauna. o aştept din martie! din prima zi de martie! big grin

Comments are closed.