poezii

despre aşteptarea dintr-o duminică

te desenasem pe o fereastră aurie,
te colorasem printre conuri de brad
uitate prin colţurile altei sărbători,
astăzi atinsă de praf.
te aşteptasem deşi spuneam că nu.
te aşteptasem cu întreaga mea fiinţă,
cu toate cuvintele ticăind
în inima mea.
te colorasem cu dorul pe care mi l-ai lăsat
biet paznic, fragil,
prea mic pentru absenţa ta.
te aşteptasem deşi spuneam că nu.
te aşteptasem cu fiecare bucată de piele arsă de soare
şi cu fiecare clipire
topind cuvinte în ceaşca rămasă goală
cu urmele gurii tale într-un colţ
de memorie,
de porţelan în vânt.
te căutasem în fiecare umbră
şi în fiecare cută a pernei
dincolo de somn,
dincolo de noapte.
te aşteptasem deşi spuneam că nu.
te aşteptasem deşi erai în mine,
în inima mea râzând.

astăzi îţi simt respiraţia ablindu-mi oasele, astăzi îţi aud inima printre coastele mele, astăzi îţi ştiu sărutul înflorindu-mi pe tâmplă şi aud atingerea ta foşnind a mătase. şi râd.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather