poezii

în toiul zilei şi al nopţii

în toiul zilei, noaptea mă aşteaptă
ca o mireasă albind calea
tăcutului alai de stele
cu gene-ntoarse şi lumini albastre
ce dorm în palma ta,
cuminţi,
mi-e gândul nins.

în toiul nopţii, ziua mă alungă
cu coama ei de soare şi de foc
rupându-mi florile, petale,
şi frunze-n cerc de vânt
înalt
sub ochii tăi mi-e dorul nins.

eu ştiu şi nu mi-e irosire
niciun cuvânt şi niciun gest
cât spun ce simt şi tot ce fac simţire
ascunde-n mâna-ntinsă
şi în gând.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

11 thoughts on “în toiul zilei şi al nopţii

  1. “doar nişte versuri,” – spuse psi,
    simţire fãrã nicio irosire
    ascunsã stã în stele ce ning
    cuvânt şi dor şi gand.
    şi toate împreunã se-aşeazã
    în noaptea ce cu ziua se-mpreunã
    sub ochii tãi când gândul, dorul îl alungã.

    Frumoase imagini ai creat. Nici nu stiu ce mi-a placut mai mult : “mi-e gandul nins” sau “stelele cu gene-ntoarse”?

  2. E clar! Ştiam că am pus câteva vorbe aseară aici, dar se pare că-mi irosesc timpul căutând în memorie momentul. Totuşi…văd mâna ta întinsă şi gândul bun în a-i ajuta pe alţii în acţiunile lor. Şi cu adevărat nu iroseşti nimic…

  3. adriana, s-au produs nişte modificări pe-aici, adică plugins-ul care îmi făcea mie figuri a dispărut (cu tot cu butonul de like) dar ştiu sigur că nu erai prin spam. şi nu, nu cred în irosire.

Comments are closed.