despre oameni şi poveştile lor

fabulă fără tâlc şi fără înţeles

un amarcuş cam jucăuş
şi-un mic dulcerc, aproape de albastru
se ridicaseră timizi la sfat
dorind să afle
şi să hotărască
dar cine este cel mai cel din lume
pe o sprânceană-ales, anume
şi în amurg de balcondur,
când liniştea se-aşează la taifas
cu noaptea ca o lungere
de întuneric,
pe sub un cer de stele plin,
feeric,
ca un telurictus, un semn de întrebare
sau de mirare
şezând pe-un tristaler cam colorbit
puţin ciobit,
aduse el din alb drogor
sămânţa vrajbei şi-a nehotărârii
tot bombănind sub gândul înserării
ce aştepta stingheră-un verdicton
puţin curbată ca un şerbeţiv
în norii lui etilici
sau idilici.
pe-un cristaler uşor fragil,
mai verde decât frunza
şi lumina
se ridică cotcodăcind găina,
rupând absentă firul
de iarbă al naraţiunii
şi jos, uitat în calea lunii
ce cobora alinaval
dormea troian
un cal.
povestea ar avea şi tâlc
de nu s-ar prinde vorbele în păr
şi într-o aparenţă de culoare
nu s-ar goni pe cer
un dor şi-un nor.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

10 thoughts on “fabulă fără tâlc şi fără înţeles

  1. dupa ce am scris cu un sens mi-am dat seama ca ar mai fi vreo trei. vad ca tu l-ai prins pe ala din coada, ne completam. interesant conceptul, iaca cum se naste o limba noua. imi aduc aminte cand eram copil vroiam musai sa inventez o limba noua pe care sa n-o inteleg decat eu si prietenele de nisip.cine ar fi crezut ca voi ajunge sa-mi vad visul cu ochii?

  2. păi am putea să mai insistăm la limba asta a noastră, cea inventată, abisuri, da mă tem că de-o ţinem aşa, după un timp n-o să mai înţelegem nici noi ce-am scris! hee hee

  3. întotdeauna găina este de vină, cu cocoţatul ei sus, în vârful gupoveştii! laughing întotdeauna să dăm vina pe ea! propun.

Comments are closed.