despre oameni şi poveştile lor

oameni, chipuri

atunci când vine vorba despre decizii, călina este mereu încurcată. priveşte către ceilalţi cu mirare, îi vede cum aleg cu uşurinţă un drum sau altul, cu libertatea aceea a gesturilor mici şi simple, un dar pe care ea crede că nu îl are.

de pildă acum stă închisă în cercul aceleiaşi întrebări, neînsemnată poate pentru restul oamenilor, dar atât de importantă pentru ea. are nevoie de un răgaz, ştie prea bine, căci nu poate răspunde la repezeală, aşa cum ar face un copil care vede o jucărie pe care trebuie să o aibă, izvorul bucuriilor sale efemere.

de aceea stă acum, de câteva ore bune, în fereastră, ascultând vântul cum şuieră printre frunze un posibil răspuns. lumea doarme în noaptea caldă, de iulie.

de cele mai multe ori, dacă îi întrebi pe ceilalţi, îţi vor spune că matei este, cu firea lui jovială şi cu pofta de râs, un copil care găseşte mereu, oriîncotro ar privi, către cea mai neînsemnată fiinţă din lumea largă, acel sâmbure de frumos pe care îl scoate cu uşurinţă în lumină. de fapt fiecare vede în el ceea ce vrea să vadă, ceea ce pare să aibă nevoie de la sufletul acesta aflat mereu în calea oamenilor, în care pare să curgă izvorul bucuriei.

înconjurat mai mereu de prieteni, el pare frate cu libertatea aceea deplină a celor nestăviliţi şi neîngrădiţi de acele decizii pe care ar trebui totuşi să le ia, căci nu mai este deloc un june prim.

de aceea a întrebat-o el pe călina dacă ar vrea să îi fie soaţă. prin suflet îi şuieră lin un zvon de iubire. la o fereastră, noaptea de iulie pare că îşi cântă singură.

sursa foto: salome.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

22 thoughts on “oameni, chipuri

  1. Libertatea gesturilor mici si simple. Uneori imi pare ca tocmai aceste gesturi mici trec neobservate des,i cel mai adesea in viata ele sunt cele care ne ajuta sa ne alegem tovarasii de drum.Frumos spus!

  2. M-am îndrăgostit de Călina. Ce mă fac? Să o cer eu de soață în locul lui Matei? Ori să o fur, asemenea unui cavaler beduin crescut la porțile Stambului, care știe câte ceva despre răpirea din Serai?

    M-am îndrăgostit de Călina. Ce mă fac?

  3. Nopțile de iulie au magia lor. Eu știu. happy
    Decizii… le luăm cu ușurință sau după o îndelungă chibzuință, fără să avem certitudinea că am ales calea cea bună. Nimeni nu ne oferă rețete, numeni nu ne dă garanții.
    Mi-ar plăcea ca acest început de poveste să prevestească un drum frumos. Îmi e drag de Călina și Matei. happy

  4. Luna iulie este cea mai specială lună pentru mine. Subscriu Soniei şi visez cu ochii deschisi continuarea poveştii tale. Cunosc un Matei, dar nu are nici zece ani. E băiatul soţului meu. Îţi fur povestea, o pitesc în inimă şi o păstrez cu mine …azi. Am nevoie de magia ei. Sunt singură intr-o zi importantă mie. Un Matei …mi-a furat sărbătoritul, altul pe Călina…ta! Of…

  5. Stii, uneori simt ca am nevoie de un ragaz. Deciziile sunt greu de luat. Uneori ai nevoie de libertate. Nu ma mai simt neinsemnata, desi, pe undeva, raman tot un copil.

  6. Când te-am citit îmi scrisesem deja duzina. Dar, după ce te-am citit, mi s-a făcut poftă să mai scriu una. Şi am rezistat cât am rezistat, dar pe la 1 noaptea am cedat ispitei happy
    Cuvintele tale au de foarte multe ori efectul ăsta asupra mea – cred că ţi-am mai spus happy

  7. Zau, daca cineva trebuie sa se gandeasca chiar asa de mult daca sa se casatoreasca sau nu, probabil inseamna ca e mai bine sa amane. Eu incurajez deliberarea, chiar adesea tind si eu sa deliberez exagerat de mult, chiar si cand nu e cazul, insa TOTUSI incerc sa imi mentin limita maxima de deliberare asupra unei probleme la cateva minute, de obicei maxim 2 minute, c adupa aia nu mai are rost sa deliberezi ca nu vei avea vreo sansa sa afli vreun raspuns satisfacator, si degeaba pierzi timpul, ba se mai poate lasa si cu regrete dupa aia, plus dac ai pierdut atat timp cu deliberarea iti strici si opinia despre propriile competente si iesi asa in pierdere per total. Deci, daca raspunsul vine in max 2 minuete, e OK sa se purceada cf acelui raspuns. Daca nu vine, mai bine se renunta si se trece l arezolvarea altei probleme, sau se face o pauza, urmand a se revenii alta data, (NU in aceeasi zi sau aceeasi runda, ci alta data IN VIATA, asa in viitor, cu ALTA ocazie), la deliberarea despre intrebarea aceea atat de dificila. Intre timp desigur se mai poate studia, se poate face o ucenicie, se pot cere si sfaturi de la altii, astfel incat data viitoare cand se va ivi din nou o oaczie de a delibera despre un asemenea raspuns, atunci sa se poata ajunge la un raspuns in mai putin de 2 minute.

    PS Pt persoanele care chiar cred ca nu au decat o singura sansa in viata pt a li se pune o intrebare anume, ca o fi posibil si asa ceva, cine stie, este preferabil sa studieze culegeri de probleme inca inainte sa fie pusi in fata intrebarii de examen, asa cum s-ar pregati de ex pt Bac, just in case.

  8. rudolph, este doar o bucată literară! nu spun că nu ai dreptate, căci ai… dar atunci când vine vorba de decizii, fiecare acţionează în felul lui.
    poţi exersa acceptarea în căsătorie ca şi cum ai rezolva probleme din culegerea lui gheba? laughing interesantă abordare.

Comments are closed.