poezii

şi dacă tac…

şi dacă tac…
peste ochiul lui ieri
colorat cu iluzia lui altceva,
printre toate acele secunde
ce nu ne mai recunosc
deşi totul pare la fel,
zâmbet sfâşiat peste lume.
şi dacă spun…
dinspre ochiul lui ieri
nimic nu mai rămâne,
verb la timpul trecut,
izvor secat de vlagă,
zâmbet zidit în greşeli.
şi dacă vin…
fiecare inimă îşi merită bătaia,
iar lacrima un alt curs,
parcă în aparenţă ciudat
ca o desprindere.
astăzi aş vrea de la tine
să nu mă uiţi.

 

sursa foto: salome

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

20 thoughts on “şi dacă tac…

  1. şi dacă…
    nimic.
    totul a curs ciudat
    şi dacă…altceva,
    o lume în secunde,
    peste greşeli,
    cu izvor în trecut
    care merită un alt fel de-a tăcea, de-a spune, de-a veni.

  2. ciudat… in cateva secunde nu am mai simtit nici un fel de remuscare…un izvor de liniste incepea sa se reverse peste miile de greseli care apartineau de trecut…nu merita sa dau curs remuscarilor pt o lume care nu da altceva decat critica… nimic nu imi da speranta mai multa decat zambetul unui copil nou-nascut…

  3. secundele,peste altceva,
    un fel de lume
    cu izvorul in nimicul trecutului,
    greseli perfecte care merita si ele un curs imperfect…

    …si oricat de ciudat ar fi,
    nu am fost niciodata responsabil
    de cromozomul suplimentar-> care are chip subnutrit, de secunda,
    pus in tine ca o granita de fier
    pe sub care iti imbratisez cu veacurile inima.

    peste aaaltceva,
    secundele unui fel hexagonal de lume
    cu fagurele in trecutul nimicului,
    caci nimicul capatase un timp gresit,
    curgand ca un reflux inapoi la mine
    pe sub granita de fier care-ti
    inconjoara cromozomul lipsa…
    … izolat in gama Sol.

  4. „fiecare inimă îşi merită bătaia,
    iar lacrima un alt curs,„..doar că lacrima are mereu drumul inimii..
    Cu mare drag te citesc!

  5. 1. am şters al doi-lea tabel. era o eroare, mulţam.
    2. imaginea este un gif, deci nu se opreşte, iar ca specie, pentru că imaginea este alb negru nu ştiu dacă nu este o bengali. ele arată astfel. sau egyptian mau, unele dintre ele…
    3. trimite-le la mine, dana. le scriem şi le şlefuim. lacrimile sunt exprimarea unei emoţii… este bine că sunt!

  6. şi de-a rămâne, nu? felicitări pentru premiu: îl meriţi cu prisosinţă. şi mă bucur că vine din braşov. winking

  7. nu am niciun gând să renunţ la scris, vero. şi ştim amândouă că este aşa. happy muză să fie, că tastele aşteaptă cuminţi.

  8. laughing cita, ştii doar că nu le scriu conştient. ele pur şi simplu vin. dar cred că dacă aş înceta să le dăruiesc, s-ar opri din curgerea lor.

  9. secundele tale au gust de vin,
    cum stăm amândoi pe marginea nopţii
    tu mă chemi,
    eu scutur pletele a negare,
    dar vin de fiecare dată
    ca să nu uit,
    ca să nu plec de tot
    din îmbrăţişarea ta.
    vina mea este că mi-e sete,
    a ta că ştii să adapi
    sufletul care te recunoaşte
    în imperfecţiunea ta.
    şi nu, nu îmi place vinul,
    dar mă ademeneşte gura ta
    storcând zeama cuvintelor
    până dincolo de roşu.

  10. oricum eu trebuie sa ma contrôlez caci asa de bune sunt apropierile tale de cuvinte incat nu le uit si am tendinta sa le folosesc! Va trebui sa cer autorizatie de utilizare happy

  11. cita, ia drept ceea ce sunt cuvintele mele: un dar. dacă îţi sunt de folos, aşa să le fie rostul. happy

  12. Ai fost tristă ?
    „ zâmbet sfâşiat peste lume.
    şi dacă spun…
    dinspre ochiul lui ieri
    nimic nu mai rămâne,
    verb la timpul trecut,
    izvor secat de vlagă,
    zâmbet zidit în greşeli.”

Comments are closed.