culori

fiecare clipă

fiecare clipă este un fir de nisip ce curge nevăzută în pocalul anilor, cel din care sorbim şi miere, dar şi pelin. fiecare clipă este o nerămânere în calea lui ieri şi o neajungere, încă, a lui mâine.

îşi dorise să poată vedea luna cea mare la ceasul ei de taină şi de roşu. îşi dorise de la ea un semn ca o bătaie de inimă, dar luna şi-a ascuns chipul după nori, sfioasă ca o tânără ce nu recunoaşte conturul ce îl vede în ape, chipul ei de mâine colorat cu iubire.

da, mâine va fi roşu, chiar dacă ea încă nu ştie şi mai poartă pe chip inocenţa, mirarea cu ochi căprui. văluri noi de tăcere i se aşează grăbite peste umeri, peste zâmbet. dincolo de mugurii acestei întâmplări despre care parcă nici nu mai ştie dacă a fost sau nu aievea, îşi aude propriul glas repetând:

– să nu renunţi la mine, te rog! să nu renunţi…

fiecare clipă este un fir de nisip. de cele mai multe ori invizibilă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

4 thoughts on “fiecare clipă

  1. A văzut-o…a văzut-o preţ de câteva secunde…
    Era roşie, nu de emoţie, ci poate fiindcă avea învolburarea aceea pe care-o avea o dată pe an, când trebuia să-ţi ţină reprezentaţia, să fie spectaculară, ca cei ce-ar fi privit-o să-şi amintească de apropierea ei, de influenţele ei, de tensiunea pe care-o dicta, jucându-şi măreţia. Dar fiecare clipă, în afara firului de nisip, mai era şi sticla, cea care măsoară, cea care taie clipa în două, înainte şi după, clipa nefiind altceva decât îngustarea întru apropierea celor două bu(cl)e, acel alt ochi prin care ne apropiem nebăuind infinitul.

  2. Am să închid nisipul tău într-o capsulă sub formă de sferă, din sticlă limpede, ca să nu pierd momentele acestea, adică farmecul clipelor acestea în care nici măcar luna nu-și mai recunoaște chipul, sfioasă ori speriată de pețitul atâtor călători care-i cer mereu câte ceva: să le lumineze calea, să le vegheze dragostea, ori să le aducă lumină în întunericul cel mai adânc. N-am să renunț la căutarea acelui gust, de fecioară învelită în semilună, pe care nici șamanii africani n-au gustat-o niciodată. Nu, n-am să renunț la tine.

    Tu nu știi că uneori firele de nisip se pot vedea cu ochiul liber?

    Dar numai de îndrăgostiții care cred în singurul lucru în care ceilalți nu cred.

  3. am să te aştept să-mi arăţi ceea ce ştiu, ceea ce văd şi închis ca pe o taină în suflet. cuvintele ca nişte fire de nisip auriu… să te aducă. te voi recunoaşte!

Comments are closed.