despre oameni şi poveştile lor

este şi mâine o zi.

ekleipsi:Lovers & Lautrec by Joseph Lorusso

sursa foto: salome

se priveau unul pe celălalt cu uimire, de parcă îşi erau străini, de parcă un soi de virus neştiut le resetase memoriile la amândoi şi între ei se ivise negru şi fără de capăt un hău, un vid. el pe un mal, privind-o oarecum cu dor în ochi, ea pe celălalt, îndesând în ceea ce părea o paporniţă, cu gesturi mecanice, toate semnele despărţirii.

– ne vedem în justiţie!- rosti ea în vreme ce mâna mică apucase clanţa care i se păru rece, străină. îşi şterse de pe faţă o lacrimă şi ieşi cu mersul ei legănat, ca de şerpoaică unduitoare.

el rămase locului năucit. ar fi avut atâtea vorbe să îi spună, să i le arunce, de pildă că fusese ca toate celelalte, o scorpie prefăcută şi că mătuşa lui avusese dreptate la nuntă, ohooo!

– ai grijă băiatule cu fata asta a ta! o fi ea frumuşică, dar nu pentru chipul tău frumos îţi zâmbeşte astăzi. mai scoate nasul din cărţi şi vezi lumea aşa cum este ea!

sigur că el zâmbise atunci. tuşa era o femeie simplă, de la ţară, ea nu pricepuse nici de ce luase el de pe străzi motanul acela tigrat, pe mirciulică.

– la pisică porţi tu de grijă, copilule? – se mirase ea pe sub batic.

– dar nu e pisică!- râse el cu mirciulică adăpostit în braţe – e motan! şi-apoi merită şi el un loc al lui.

-ei, hai, totuna! animalele nu stau în casele oamenilor. mai bine mi-o dai să o pun în paporniţă şi o las eu într-o vale când m-oi duce acasă. şi-a găsi ea, jivina, calea.

motanul scăpase de năpastă  şi îşi luase obiceiul să doarmă ore în şir pe lemne, la soare ori pe teancul lui de cărţi, de hârtii ce pluteau dezordonat, într-un echilibru cam straniu. de acolo îl privea intrând pe uşă şi mieuna a salut.

– ţi-a fost dor băiatule? – îl întreba el bucuros, iar motanul torcea de plăcere. nici el nu mai era june aşa că se mulţumea să stea mai toată ziua pe lângă casă.

când se ivise în viaţa lor femeia cu brăţări zornăitoare de parcă era o balaură cu clopoţei, motanul o privise cu neîncredere. zgomotul acela îl irita, născuse de la bun început un abis între ei, dar când mica felină se îmbolnăvise, ea lăsă deoparte orice resentimente şi brăţări şi îl îngriji.

acum rămaseră iarăşi amândoi, singuri, ca doi moşnegi. motanul îl privea de la locul lui, dar încetase să toarcă. în cameră mai plutea parfumul ei uşor dulceag şi el ştiu atunci, simţi un fir de speranţă înflorindu-i în suflet. o iubea şi nu, nu era deloc o scorpienicidecum. trecuse peste ei, ca peste mulţi alţii, o furtună şi nu aveau nevoie de nicio justiţie ca să se împace ci doar un strop de iubire.

adormi cu gândul la o replică dintr-un film pe care îl văzuseră amândoi într-o seară, înlănţuiţi pe canapea, cu motanul alături: “e şi mâine o zi!”

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

21 thoughts on “este şi mâine o zi.

  1. nu ştiu de ce, gândul mi-a fugit la o altă replică dintr-un film :”This coul be the begginning of a beautiful friendship”. dar nu la cea originală, ci la cea din Pisica albă, pisica neagră

  2. Pe mine la pisica aia de pe acoperişul fierbinte m-a dus gândul…ce ţi-e şi cu pisicile astea, apar în multe filme, ai observat? Ai observat, Alma Nahe?(pe mine mă întrebam, da, şi fiindcă n-am vrut să încapă confuzia, iaca, am întrebat clar de lună)
    Apoi, mâinele…pfff…o fi o nouă zi, i-adevărat. Numai că luna e din ce în ce mai aproape şi-mi simt ceafa în flăcări, nu altceva., aşa că mâine e o nouă zi, dar şi o nouă noapte…dar…duminică m-am hotărât, îmi aduc pe Jora acasă, că destul, gata! A fost un exerciţiu de despărţire fructuos, cu libertăţi iar eu, câteva zile, voi scoate nasul din almanahe, abia-l aştept pe Cuptor.
    Iar mâine…mâine sunt invitată la un prieten, care-şi sărbătoreşte divorţul. Cică, vom bea, ne vom veseli, dar vom tăcea. happy Un fel de priveghi, da’ numai bun de încercat peniţele de la tine.
    Chiar mă întrebam ce se va mai scrie în “Cartea în care se tace”…happy
    Hai, noapte bună, psi©ăăăă! Şi mâine e o noapte…

  3. Frumoase-nperecheri de OM și vorbă.
    Și fiecare om cu al său nume,
    Peregrinând cu blogurile-n lume
    Și-amestecând cu toți aceeași vorbă.

    Sunteți recunoscute-n lume
    Cu-acea duzină de cuvinte,
    Deaceea vă voi ține minte
    Si vă voi vizita, anume!

  4. un film pe care trebuie să-l revăd, călin. şi încă unul, amintit de alma nahe, deşi la vremea lui, nu ştiu de ce nu l-am iubit pe acoperişul cela. ţi-i dor de jora? he, he…

  5. noi mulţumim de însoţire
    şi poate, într-o zi, oricând
    te vom ademeni-n cuvânt
    şi-n joaca asta de iubire

    ne plac cuvintele şi ştim
    dar mai presus e bucuria
    şi gândul bun şi omenia
    cu care gândul şlefuim.

  6. imperecherile astea sunt asa cu nabadai si cu desperecheri, dar e buna o pisica ce aduce pace si ordine , ba chiar si reimperechere happy.

  7. vavaly, eu înşir gheme şi mă joc. cei care au impresia că joaca noastră este altceva decât o joacă, pleacă ei singuri.

  8. Intotdeuna va fi o zi, rãmasã pentru tine
    În care sã aduni din cioburi fãrã numãr
    Şi din dureri amare, ce sufletul îţi arde,
    O forţã ce va face sã-ţi regãseşti dorinţa
    Sã faci iar sã viseze, un suflet de hoinar.

Comments are closed.