despre oameni şi poveştile lor

poeme persane

promisesem mai demult, în urma unei frumoase discuţii din virtual că voi încerca să creionez, după o cercetare mai în adânc, povestea celor trei înţelepţi din lumea persiei, acel triunghi al misticii şi al poeziei din care fac parte khayyam, arabi şi rumi (deşi lumea aceasta, trebuie să recunoaştem, este cu mult mai vastă, iar în volumul a cărui imagine o aveţi aici se regăseşte şi saadi ale cărui poezii le puteţi găsi dăruite de mugur). curios sau poate că nu, despre lirica persană se ştie puţin sau foarte puţin la noi, niciunul dintre aceştia trei neregăsindu-se în cărţile de literatură din care am studiat cândva, cu toate că contribuţia lor este fără de seamăn (există unele ipoteze potrivit cărora dante, în divina comedie, ar fi fost inspirat de acel vulcan din scrierile lui arabi).

şi dacă cumva catrenele lui khayyam ne sunt unora dintre noi mai cunoscute, despre misticul din andaluzia şi cel care a fondat ordinul dervişilor rotitori aproape că nu avem informaţii, în parte pentru că traducerea lor în limbile europene s-a petrecut în ani mai aproape de prezentul nostru, dar şi pentru că lumea islamului nu a fost niciodată dezvăluită pe deplin înţelegerii noastre. trei generaţii ale geniului legate de sufi şi care au înflorit acum sute de ani, lăsând în urma lor, parcă de la unul la celălalt acea scânteie a cunoaşterii.

despre khayyam (1048 – 1131) cel născut în vechiul teritoriu al afganistanului de astăzi, dincolo de rubayatele (catrenele) sale, informaţiile sunt de-a dreptul sărace dacă excludem contribuţia sa în ştiinţa matematicii şi a astronomiei, căci o mare parte din scrierile sale, mai cu seamă cele filozofice şi literare care ne-ar fi fost de folos, fie şi numai în înţelegerea sa, s-au pierdut definitiv. considerat adesea un agnostic hedonist, cel care a predat ani în şir  filozofia lui avicenna (cel numit al trei-lea aristotel) în capitala imperiului selgiucid, s-a considerat mereu un căutător pe calea cunoaşterii de sine şi nu un filozof. alţii însă l-au numit la rându-i mistic sufi cu influenţe platoniene (tema vinului în sufi este diferită de percepţia hedonistă cunoscută nouă), în scrierile sale regăsindu-se şi multe puncte de vedere comune, specifice ortodoxismului.

ibn arabi (1165- 1240) s-a născut în andaluzia, la trei decenii după dispariţia lui khayyam şi este considerat unul dintre cei mai mari mistici ai islamului, supranumit fiind suflul roşu sau chiar fiul lui platon. copilul arabi a avut primele sale viziuni în jurul vârstei de 14 ani, perioadă în care va începe să-i frecventeze pe misticii vremii. primele sale călătorii, în africa, se împletesc cu primele sale scrieri, cele care redau întâlnirile sale cu profeţii aflaţi în cele şapte ceruri. avea 27 de ani când va începe să scrie imensa sa operă, tradus fiind pentru prima oară abia în 1911, iar peste alţi şapte ani va părăsi definitiv locurile natale. paşii îl vor purta către cairo şi ierusalim şi apoi către mecca, locul unde va scrie faimoasa sa culegere de poeme “tălmăcitorul dorurilor”, inspirat de frumoasa şi erudita nizam, o reinterpretare a dragostei fizice, o scriere profundă şi emoţională în care iubirea transcede dinspre inferior către superior, dinspre lumesc către mistic.

călătoriile sale îl vor duce mai departe către alep şi damasc, iar scrierile sale, cele din care răzbate cultul său deosebit pentru profetul muhammad, simbol al universului şi al omului perfect, îl încadrează, deşi subtilitatea gândirii sale o depăşeşte, în doctrina panteistă, cea apărută cu sute de ani mai târziu. ca şi khayyam, ibn arabi îşi află odihna la nishapur (iran).

despre cel de-al trei-lea dintre poeţii acestei poveşti de sâmbătă,  rumi (1207 – 1273) cel numit şi turcul, am scris şi am citit mai mult atunci când am dorit să cunosc mai îndeaproape lumea dervişilor rotitori de la konya. destinul acestui erudit jurist şi teolog se leagă de ordinul sufi astăzi interzis, al dervişilor rotitori, cel din care spectacolul oferit astăzi turiştilor la istambul adaptează ceremonia sema ori, mai degrabă, o dezbracă până la învelişul unei simple coregrafii cu iz comercial. rumi a fost influenţat în mare măsură de predecesorul său, arabi, dar mai cu seamă de sanai şi attar, poeţi necunoscuţi nouă.

printre pagini de carte vă invit să poposiţi cu ajutorul prietenilor de la editura herald

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

35 thoughts on “poeme persane

  1. fragment din tălmăcitorul dorurilor, arabi: “Inima mea poate fi orice: o pajiște pentru gazele, o mănăstire pentru călugări creștini, un templu pentru idoli, Ka’ba pelerinului, tablele Torei și cartea Coranului. Eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia și credința mea.”

  2. Mi se pare mie sau, in ultima vreme, esti fermecata de Orient?
    Tu, germanoifila?!
    Mereu, citindu-te, m-am intrebat ce se gaseste dincolo, in spatele metaforelor … si mereu am simtit mai curand femeia complexa orientala decat cea saxona facuta din linii drepte!
    Foarte interesant materialul tau
    Si proza… incantatoare!

  3. cita, am în sânge dorul de arabia, născută din mirosurile ei aparte, speciale, împletite cu mistica şi simbolurile lor. în acelaşi sânge care se aprinde în saxonia, în bavaria şi pe drumurile însorite ale eladei, căci aparţin fiecărui lor ce m-a lăsat să-l privesc şi să-l înţeleg şi fiecare loc pe unde am trecut mă încape. happy
    în arabia nu am ajuns, dar… voi ajunge. atunci am să vă povestesc nisipul ei.

  4. Prima dată am auzit de Omar Khayyam, de la profesoara mea de franceză… Și mi-a rămas în minte… Cred că de acela este vorba, nu?

  5. Când vom înţelege, te întreb? happy Ne-am pierdut răbdarea? Dacă-ţi pierzi răbdarea, dispare orice tratat cu tine însuţi. Sau am avut-o doar până la un punct, dar a apărut în competiţie viaţa cu grijile, cu certificatele, cu actele ei?

    Toţi minunaţii ăştia de caută gândurile până la ultima literă n-au avut o viaţă minunată, dacă îi cauţi pe dinafară…dar căutându-se ei pe dinăuntru, şi lăsându-ne nouă sclipirea, străfulgerarea de dincolo de gând, ne-au adus aici, unde suntem fiecare.

    N-ai cum să le cunoşti pe toate, nici nu cred că ne e permis, fiindcă atunci toate s-ar surpa. Căci noi, oamenii, clădim numai fiindcă nu ştim ce va fi, ci presupunem. Şi avem senzaţia că dacă n-am fi noi, nu s-ar mai… Dar se întâmplă că unii ştiu. Şi e minunat că aduc(i) şi altora. happy

  6. chiar el, lili3d! chiar el. matematicianul care a rezolvat geometric ecuaţia de gradul trei şi care a trăit în vremurile tulburi ale unui imperiu despre care noi nu ştim mai nimic.

  7. nici eu nu îi ştiu pe toţi, sonia. el puţin nu din vremea când desluşeam primele taine ale poeziei lumii.

  8. chiar este prescurtată, mugur, cum bine ai spus. mi-a fost greu să cuprind (fără să obosesc cititorul) informaţia despre aceşti titani. sper să nu fie prea puţin din ceea ce s-ar putea spune.
    am avea vreodată timpul şi înţelegerea să parcurgem tot ceea ce ne dorim? din păcate nu. de pildă opera lui arabi este impresionantă, sunt sute de lucrări atribuite lui şi neştiute nouă. cât timp ne-ar trebui şi ce efort ca să atingem miezul acestei lumi?

  9. alma nahe, de ne-ar fi dată înţelegerea tuturor, am călca cu toţii pe ape. ştim amândouă că nu este aşa, nu este posibil. dar cunoaşterea celor ce au fost nu ar trebui să ne fie îngrădită. sigur, nu vorbim despre deplinul cunoaşterii unde, fiecare dintre noi are limitele lui, ci de acea sete de cunoaştere pe care o avem (sau ar trebui să).
    religia iubirii… eu mă gândesc la aceasta. ea ne-a fost dăruită şi încă nu o înţelegem.

  10. Să atingem miezul acestei lumi nu cred că putem! Ar trebui puterea unei generații la un loc? Văd că nici sfântul INTERNET nu cuprinde toate informațiile pe care ni le dorim!

  11. Dar contribuim, rând pe rând, şi-l îmbogăţim pe sfântul ăsta inventat, căutând prin bibliotecile noastre şi urcându-le în cer(-ul gurii), dând de miezul câtorva fructe care ni s-au aruncat, ori au căzut, coapte, de sus.
    happy Uite, nu departe psi©, azi.

    Şi, fiindcă am văzut la tine picături de SAADI, o să repet ce-am zis mai sus, dar cu ale sale cuvinte, ca şi întăritor.

    Din sânul unui nour picând un singur strop
    Rușine-i fu de-al mării nemărginit potop…
    ”Ce-s eu – suspină stropul – în fața ta Ocean ?
    Mă pierd pentru vecie-n albastrul tău noian !”(Mărgăritarul)

  12. iacaaa….
    I marveled at an Ocean without shore,
    and at a Shore that did not have an ocean;
    And at a Morning Light without darkness,
    and at a Night that was without daybreak;
    And then a Sphere with no locality
    known to either fool or learned scholar;
    And at an azure Dome raised over the earth,
    circulating ’round its center – Compulsion;
    And at a rich Earth without o’er-arching vault
    and no specific location, the Secret concealed… (ibn arabi)

  13. “iubirea face amarul dulce
    iubirea întoarce cuprul în aur
    face drojdia vin
    vindecă durerea
    iubirea aduce morţii în vii
    face regii sclavi”, (rumi)

  14. Psi, scuze pt gresala. Daca nu te superi, te rog sa stergi tu eroarea de inscriere. Sunt foarte obosita si nici nu sunt acasa! Multumesc. Pe curand.

  15. Esti un inger! MUltumesc.
    Intamplarea face sa fi adulmecat amandoua miresme persane, nu? happy
    Ale tale mai… intelectuale, ale mele… mai dureroase!
    Multumesc din nou si iertare!

  16. da, cita, am fost împreună la nishapur, chiar dacă cu gânduri şi poveşti diferite. nu este nimic de iertat, să ştii. happy

  17. Deosebit articol! Despre fascinanta lume persană ştim (şi învăţăm) atât de puţin. Şi doar au fost atâta vreme una dintre cele mai mari puteri ale lumii antice! Oameni care au cucerit atâtea popoare şi care au creat o cultură măreaţă.
    Mulţumesc pentru informaţiile interesante. Chiar nu citisem nimic despre poeţii persani. Frumos te-ai gândit să culegi “florile poeziei” şi prin grădina făuritorilor de covoare celebre.
    O duminică frumoasă, dragă Psi! happy

Comments are closed.