despre oameni şi poveştile lor

to the moon and back

crezusem că ştiam tot. tot ce mi te alcătuia, gustul de sare, senzaţia aceea de aripă trecând peste genele ude. răsuflarea ta de tutun şi de lapte. gura. arsura.

– de ce plângi?

de fapt nu, nu plângeam. mi se lipeau de gene toate lacrimile altora, poate de la rimel, poate de la prea multă iubire şi îmi amintesc cum încercasem o dată să scap din îmbrăţişarea ta. tu nu erai foarte atent, eu pândeam o cireaşă şi în roşul ei desluşeam parcă alte promisiuni. “love is like a barren place“? ştiu, te mai tachinam uneori muşcând cu dinţii mici din arsura trupului tău, provocându-te să râzi în cascade, să te întorci cu toată fiinţa spre mine, să mă vezi în propria-ţi dorinţă. vie. mai plină decât orice clepsidre. apoi mi se tiveau ochii de lacrimi. sau de prea multă pudoare.

şi îmi venea să îţi strig: du-mă la piaţa de flori ori la piaţa de iluzii, cumpără-mi ojă roşie şi basmale, să-mi prinzi cu ele pletele, tâmplele, coapsele şi hai să fugim la noapte la marea cea mare, să ne umplem plămânii de sarea şi de albastrul ei. tu mă auzeai de fiecare dată oricât de tare aş fi tăcut. mai cu seamă atunci când alunecam foşnind pe coapsele tale, evadând din tine, din mine, doar ca să mă pot întoarce. şi şoptind “love is not like a barren place!”

în încercuirea de foc a răsuflării mele tu păreai mai înalt, mai năvalnic, mai nebun. şi te iubeam. mai cu seamă atunci când, pe sub ploile ochilor mei, cele prin care, am convenit deja amândoi, treceau toate lacrimile lumii, îmi şopteai cu vocea ta de tutun că ai să mă duci, da, ai să mă duci până la luna cea argintie şi până la noaptea cea mare… şi de acolo înapoi, în inima ta. mereu în inima ta.

şi iubeam fiecare stea din ochii tăi aşa cum iubeşti felinarele care îţi mângâie cu lumină drumul spre jumătate, spre sine, le mai iubesc şi acum când privesc luna şi te aştept ca pe o nouă vară fierbinte.

crezusem că ştiu tot. tot ce mi te alcătuia şi mi te dizolva în sânge. boala aceea năprasnică ce nu căuta leac. gura. arsura. mirosul tău de bărbat. inima mea de pasăre. obrajii roşind. şi genele pline de lacrimi. ale altora, mereu ale lor.

inima mea visând la lună ca la o bucată de turtă dulce. îmbrăţişarea ta. luna râzând.

în acelaşi joc de unu la unu în 30 de minute, a scris şi road: to the moon and back. winking

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

8 thoughts on “to the moon and back

  1. Oare e capabil un barbat sa inteleaga adancimea cuvintelor tale?
    Scrii minunat… Nici nu stiu cum sa mai spun. Stiu ca ma repet…

Comments are closed.