poveşti de adormit pisica

dincolo de pleoape

între tine şi mine doar pleoapele mele albăstrui de nesomn, de nelinişte, singurul pretext în spatele căruia mă mai ascund uneori, însă nu ca să mă feresc, cum s-ar crede ci ca să mă apropii, căci nu mă mai tem de multă vreme.
şi totuşi, îmi pare că numai aşa, acoperindu-mi albul ochilor, îmi dezvălui de fapt sufletul, cel peste care las apoi dinadins pletele negre să cadă, desprinse din agrafa unui timp al promisiunilor pe care nu ni le-am făcut.
şi atunci şi aşa îţi simt fiecare răsuflare şi fiecare bătaie de inimă de parcă ar fi ale mele, din mine venind.
da, aş putea să te sărut, ştim amândoi că e aşa, însă mă tem că atunci, pentru o clipă, mâinile tale ar înceta să mă deseneze şi răsuflarea ta sau mai degrabă absenţa ei, mi-ar aminti de un frig la inimă, din vremea când, neştiindu-te, îmi coboram ancora în porturi străine şi întunecate.

între tine  şi mine doar pleoapele mele coborând peste noi un cer pe care tu îmi desenezi numele din taina fiecărei stele, cu orgoliul acela deloc greşit al soarelui care îşi recunoaşte luna, jumătatea lui firească.

şi îmi imaginez atunci, coborând dinspre tine, toate cascadele unor anotimpuri ce îl închid pe “totdeauna” în îmbrăţişarea lui “acum”. aproape că le pot vedea şi chiar le simt asemeni valurilor ce lovesc ţărmul cu bucuria celui ajuns acasă.

da, aş putea să te sărut. o fac uneori, atunci când dormi şi mă uiţi înfăşurat în pleduri de vise peste care cobor pleoape albastre.

acest text este doar…continuarea unui răspuns
http://www.youtube.com/watch?v=Z9_sEMeQJAI

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

3 thoughts on “dincolo de pleoape

  1. dincolo de pleoape, orice sărut ce n-a fost
    se va întrupa în altceva, cu un rost,
    poate
    în aburul de cafea
    care topeşte gheaţa din geam,
    în dimineţile când habar n-am
    dacă e frigul meu sau al tău,

Comments are closed.