despre oameni şi poveştile lor

veşti de la maya…


pentru că mă gândesc că vă întrebaţi ce mai fac….
îmi torc vise noi pe sub flori
şi mirări
îmi pun lăbuţe moi
peste sufletul care le iubeşte
şi mă ţine departe de furtună.
nu, nu e zână.
dar când stăm în amurg şi privim
tăcerea de atlas a nopţii
oriunde pui privirea
ne vei găsi:
două zâmbete atinse de vânt
două lacrimi pe genunchi
torcând
pe sub burta mirării trecând
ca o umbră cu gene ude,
împărţind pâinea
aceleiaşi iubiri.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “veşti de la maya…

  1. maya spune dintre orhidee: eu nu ştiam că ştiu să scriu versuri, dar te ştiam mare galant! promit să-i spun lui mami să îţi aducă şi ţie aşa o jucărie frumoasă cum am primit eu de paşte! ca să vezi că mă gândesc la tine! big grin

  2. Dar ce furtună se iscă pe mare?

    I-adevărat, în două labe( labele din faţă) ude(de emoţie)n-am încă chemare.

    Deşi-s atlas legat frumos, cu sufletele-hărţi

    şi aş putea să scriu în nu ştiu câte părţi

    despre vreo umbră în amurg,

    stând în genunchi, rugându-se cu sârg

    să nu îi mai răsară flori de mucigai

    ce s-au întins şi-n pâinea zilelor de mai…

    nu, mulţumesc! Mă fac că plouă deocamdată, merg pe burtă.

    Pui spatele în vânt şi spui o vorbă scurtă:

    Miau.

Comments are closed.