poezii

“to do list”

evanot: ~sursa foto: salome

după o pauză, vacanţă de primăvară ori răgaz de a fi alături de cei dragi nouă, ne reîntoarcem în locul nostru de joacă, acela în care cuvintele sunt doar un pretex de a lăsa imaginaţia să zboare. şi dacă este sâmbătă… duzină să fie! bun regăsit prieteni!

să trecem împreună printr-o furtună,
să ne ude până la piele un amurg,
să ne rătăcim printre cedrii lui atlas,
să ne ajungă din urmă un cuvânt.
să coasem flori pe marginea drumului,
să adormim sub burta caldă a lunii,
să alunecăm pe lacul tăcut al nopţii,
să ne crească pe umeri aripi de vânt.
să naştem împreună un pui de umbră,
să ne sărute deşertul pe genunchi,
să auzim cum creşte pâinea în grâne,
să împărţim pe din două un gând.
toate câte ne sunt să ne-ajungă,
toate de-ajuns să ne adape,
să ne rodească o ţinere de mână,
oameni goi pe sub soare şi lună.
să ne râdă în ochi o furtună,
nicio umbră între noi să nu vie,
pe burta albastră a cerului
să reinventăm flori de păpădie.
să legăm un amurg de genunchi,
lacrimi ca pâinea cea nouă să-l ude,
sus, pe scara lui iacob să-mi pui
un atlas muiat de vânt şi de râs,
pe din două să facem o inimă
ca pe-un dar dintre ceruri, azimă,
toate câte ne sunt să ne-ajungă,
toate de-ajuns să ne adape,
oameni goi pe sub soare şi lună,
să ne ţină un dor împreună.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

19 thoughts on ““to do list”

  1. “să ne ţină un dor împreună” – o încheiere frumoasă pentru o poezie frumoasă!
    Cred că pe noi, cei din club, ne ţine împreună dorul de cuvinte şi de permutări de 12 happy (Sper că e corect spus – n-aş vrea să-mi promită o urecheală şi Carmen, profa noastră de mate :lolhappy

  2. vero, permutări sau combinări, să ne înveţe carmen, dacă vrea, dar ştiu de-acum că nu se vor lipi de mine. am învăţat matematica la şcoală cu un singur motiv: ca s-o pot uita mai repede! rolling on the floor

  3. Numai de n-ar veni o furtună,

    cu vânt ucigător,

    să ne ude până la os,

    să ne înmoaie genunchi,

    să devenim mai bolnavi ca un amurg,

    mai amari decât pâinea cea de toate zilele!

    Că, să n-ai unde să pui umbră,

    nu invoci zei!

    N-ai altceva să faci decât s- o culci pe burtă,

    îi pui două flori la buric,

    îi zici să nu mai privească zenit, ci nadir

    şi îi sui lui Atlas, dinspre mână înspre cârcă, cupola cerului,

    cu minte labirint

    construind un refugiu-cursă de întrebări

    şi planul lor infinit pentru muritori.

Comments are closed.