poezii

vinerea mare….

vinerea mare

pe drumul plâns al măslinilor
pe unde trece El cu mirare
ca o jertfa prea mare,
ca o patimă,
ca o promisiune căreia nu-i inţelegem rostul,
eu îmi las genunchiul plecat
şi sufletul ca o pasăre mi se zbate.
tăcand,
o lumină mai caut
pe drumul stins în negura vremii
acolo unde urmele de cui
înroşesc lacrima.
pe drumul plâns al măslinilor
astăzi nicio pasăre nu mai trece
şi cerul se frânge
în aşteptare,
cât Mielul urcă scara spre cer.
iartă-ne Doamne!
Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather