concursuri

ochi de tigru

cerul se oglindea mov în apele sufletului  şi liniştea care stătuse până atunci ascunsă, se contura tot mai limpede, deformând cumva tabloul clipei, alungind forma lucrurilor în umbre adânci. copacii se adunau la somn în foşnetul lor, florile îşi închideau parfumul în cupole, freamătul vieţii se domolea şi odată cu ea şi arşiţa ce stăpânise până atunci întreg pământul  şi cu care oamenii locului erau atât de obişnuiţi. mirosea tot mai mult a ruginiu şi a miere topită în ceea ce se numea dulcea vară indiană, un anotimp care avea să mă găsească departe căci pentru mine era ultima seară petrecută în acest loc miraculos în care îmi dorisem enorm să ajung şi pe care viaţa mi-l dăruise cumva, mi-l împlinise.

bătrânul mă privea ca totdeauna , cu ochii lui senini în care se ghicea o linişte necuprinsă şi toate răspunsurile. petrecusem împreună un timp desenat în alte dimensiuni şi vedeam în privirea lui acea mulţumire, acea împăcare specială, acord cu tot ceea ce era în jurul lui şi care mă uimise la început, când eu adusesem cu mine propriile bariere.

– ai ochi de tigru! – îmi spusese el atunci şi eu privisem mirată, ştiind prea bine că în spatele ochelarilor eram de fapt doar o biată pisică speriată de lumea aceasta mare şi de tot ce se întâmpla, încercâd să găsesc sensuri şi rosturi pe care mintea mea nu le ghicise încă.

acesta fusese doar începutul unui drum la marginea irealului, un drum al căutării de sine şi al eliberării de orice teamă, căci ştiam că port în sinea mea toate fricile lumii. un drum care se apropia acum de final şi pe parcursul căruia învăţasem atât de mult despre mine, mă găsesisem de atâtea ori în ochiul de tigru pe care îl purtam în sinea mea şi învăţasem să recunosc în sufletul meu toate acele seminţe ale trandafirului care putea să devină prin iubire o grădină întreagă.

iar acum plecam. din tot ce fusese aveam să iau cu mine rodul acestor experienţe şi ştiam că întoarcerea nu va fi deloc uşoară. aceleaşi poveri şi neajunsuri, aceleaşi gânduri mult prea negre la semenii mei, aceleaşi temeri şi renunţări pe care aveam să le privesc de data aceasta senin. m-ar fi putut înfrâna? nu ştiam. dar aveam ochii unui tigru îndrăgostit şi o nepreţuită grădină de trandafiri în suflet în clipa în care bătrânul m-a îmbrăţişat şi i-am şoptit aproape neauzit:

– îţi mulţumesc kamali pentru kamili! – căci cel plin de dorinţă îmi dăruise propria mea amforă în care aveam să îmi port cuvintele, gândurile, sufletul, miraculoasa geantă pe care o desenasem cu propriile mâini, căreia îi pictasem cu migală fiecare floare, căreia îi cususem fiecare detaliu după forma sufletului meu. ea se născuse după ceea ce văzuse bătrânul ascuns în sufletul meu şi după ceea ce eliberasem eu însămi atunci când frica renunţase să lupte cu mine.

mă privesc în oglidă şi zâmbesc. ochii de tigru lucesc şi în spatele lor miroase a trandafiri. mierea verii indiene mă cheamă şi eu ies pe strada mare, de data aceasta fără să îmi mai fie teamă. ştiu cine sunt. mă vei recunoaşte atunci când o să ne vedem, dacă nu după privire, atunci după geantă. sunt tigrul îndrăgostit.

 

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

29 thoughts on “ochi de tigru

  1. Numai tu puteai sa insufletesti atat de bine un obiect!
    Imi place foarte mult textul . Se vede ca poti scrie cu usurinta si cu placere, despre orice

  2. adevărul este, hapi, că am cam muncit la scrierea aceasta. ieri, pe când te citisem, nu aveam nici cea mai vagă idee despre ce o să scriu. recunosc, m-a prins noaptea citind, privind. apoi mi-am amintit tehnica trandafirului, semnificaţia ochiului de tigru. restul a fost explozie printre lucruri mult mai banale şi… reale. îţi mulţumesc din suflet pentru că mi-ai dat ocazia să scriu! happy kamali este “cel plin de dorinţă”… uneori dorinţa este toată scânteia.

  3. o văzusem şi pe maya, recunosc. însă mi-a plăcut mai mult simbolistica, forma şi culorile tigrului îndrăgostit. winking apropo, să-mi aminteşti să-ţi dăruiesc cândva o piatră ochi de tigru. ţi s-ar potrivi., fatăă… pardon, baronessă!

  4. eu personal am ceva cu tine, ano, da nu ştiu ce am… big grin acu iar vrei să dau tot din casă?
    sigur că glumesc, dar la modul serios: ai probleme de accesare sau de comentariu?

  5. eat-pray-love, felino. ti-ai dat pisica de 3 ori peste cap si ai transformat-o si in tigru. din toate vietile tale ai adunat amintiri cat pentru a umple un labirint de vise. suntem captivi in noduri stranse in trecut. am scotocit putin prin fonoteca prafuita. fa bine si nu mai uita de cioturile lasate deoparte.

  6. recunosc, ano, recunosc: vinovată! am citit cartea pentru că mi-am dorit să am argumente atunci când o contest – prea americană pentru gustul meu. dar tehnica trandafirului nu este din ashram-ul în care îmi doresc să ajung cândva, ci dintr-o altă poveste. cum spui, am adunat amintiri. inima mea le recunoaşte.
    şi va trebui să reiau la citit teancul meu de caiete. sunt multe cioturi…

  7. şi adaug: tema mentorului nu e străină în scrierile mele şi ştii asta. sunt ucenicul fiecărei flori, al fiecărui copac şi al fiecărui suflet pe care îl întâlnesc pe drumul meu.
    nice music.

Comments are closed.