despre oameni şi poveştile lor

înlănțuiri

4163303862_57be358163
suntem un joc de sunete ce se caută şi se recunosc pe drumul acesta aproape imposibil de ghicit căci el nu există de fapt, este numai o iluzie creată de noi.
trei forme de relief în trei culori diferite, fumând. la limanul cuvintelor noastre facem o pauză de respiraţie, continuând mai departe liniştea gândului, ştiind că dincolo de cuvânt, doar în vorbire, ne-ar fi fost tare greu să ne găsim. poate că nu ne-am fi auzit? nu ştiu.
suntem ca un joc de cuburi al întâmplării ce nu se repetă, al miraculoasei secunde închise în fotografii. exersăm scrierea zâmbetului fără peniţă. ieri a plouat, îmi amintesc, dar asta nu ne-a oprit înlănţuirea.
trei semne aurii, amintind de tunghra altor vremuri, descriind mirarea ca din ochii copiilor venită, atunci când mărgelele clipei îşi iau rostogolirea la purtare. în desenul fiecăreia, cealaltă se subînţelege, se supune cuprinderii cu drag. şi dincolo de tot ce nu ne spunem, ştiind deja, miroase a promisiuni.
trei arome născute din aceeaşi strivire de floare, ca într-un film cu natalie portman trecând printr-o junglă imaginară, căutând miezul ancestral al pământului. căuş sau cochilie ascunzând miezul de apă al sufletului? inima se înclină spre hohotele de râs ale balanţei, cea care se apleacă uneori către pământ cu sufletul greu şi plin de fiori, de flori.
suntem ca un contur de pasăre repetat în desenul oglindă al aceleiaşi arcuiri a mâinii peste pagina albă şi deşi pare acelaşi de fiecare dată el este mereu altul, unic, irepetabil.
trei culori ce nu se cunosc, două foarte de sus, venite dinspre cer, una foarte de jos, aproape din adânc în minunea că eşti, în mirarea că sunt… curcubeu.
da, am senzaţia că o dâră de parfum se prelinge pe taste ca o evocare şi parcă şi astăzi sunt semne de ploaie pe umeri. dincolo de asta… înlănţuiri. uneori le mai numim şi îmbrăţişări, dar aceasta numai pentru a le face pe plac oamenilor.

muzica de astăzi vine de la călin: mulţam!

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

23 thoughts on “înlănțuiri

  1. Așteptările mele nu mai sunt însoțite de multă vreme de adverbul modalizator “abia”. De cele mai multe ori îmi iau gândul de la asteptări înainte de a exprima acel “abia astept”, fiindcă așteptările mele par imposibile.
    Așa că așteptările mele sunt însoțite de cele mai multe ori de adverbe restrictive: “doar, numai”.
    Zilele acestea l-am simtit din nou pe ” de-abia astept” exuberant, ca in adolescenta! Stiti voi de ce! Cling!

  2. frumoase înlănţuiri aici la tine. o singură obiecţie am, legată de piesa de final. la cum s-a încheiat textul, parcă mergea mai bine aşa ceva winking

  3. ştiu ce a scris alma, tibi, am văzut. dar nu o pot contrazice. dacă tac nu înseamnă că am ochii legaţi, dacă nu spun, înseamnă doar că nu vreau să vorbesc despre asta şi atât.

  4. nu e grabă, carmen. şi mâine este o zi şi bine faci că nu te laşi influenţată! pe mâine şi spor la scris! happy

Comments are closed.