despre oameni şi poveştile lor

dansând

„inima mea poate fi orice: o pajiște pentru gazele, o mănăstire pentru călugări creștini, un templu pentru idoli, ka’ba pelerinului, tablele torei și cartea coranului. eu cred în religia dragostei, oriunde s-ar îndrepta caravanele sale, căci dragostea este religia și credința mea”. (Ibn Arabi)

 

sursa foto: aici

te voi duce curând, inimă, în locul acela magic pe care, deşi nu ţi l-am povestit niciodată, îl vei recunoaşte, deşi nu ţi l-am promis niciodată, îl vom găsi ca pe o carte dragă ce îşi desface cu delicateţe în lumină toate tainele sale, hrană pentru cei însetaţi de frumos şi flămânzi de metaforă.

îţi voi aşterne dinainte covoare de gând, ca să ştii inimă, să ajungi în sala aceea mare în care rotirea înseamnă extaz şi vom recunoaşte împreună urmele paşilor celor care au trecut pe acolo fără să simtă durerea, cerşetorii albi în straiele lor de lână, a căror mână se întinde la răspântii nu pentru a primi ci pentru a da mai departe celui însetat, celui flămând, celui sărac, potolind plânsul de lapte al pruncului şi neputinţa mamei dintr-un motiv atât de simplu, numit iubire.

vom auzi de departe sunetul cald şi aproape nepământean al muzicii care ne cheamă, nu întru dans ci numai ca simplu şi tăcut şi uimit spectator al rotirii oamenilor clopot, dervişii care comunică astfel cu spiritele înalte, aşa cum odinioară, la konya, în cetatea selgiucidă, au învăţat din versul poetului, cel închis acum într-o carte ce nu se mai deschide, dar nu este uitat.

vom sta lipiţi, inimă, de marginea lespedei, de tâmpla fierbinte a pietrei privind pe care aceia care, rotindu-se, vorbesc cerului şi pământului despre iubirea cea fără de margini, pentru că viaţa întreagă este dar şi este iubire în nemărginire.

te voi duce curând, inimă, la galata mevlevihanesi. apoi… ai să cânţi. rotire.

despre dervişii rotitori promit să povestesc la întoarcerea din istanbul, o excursie pe care o datorez (sau am câştigat-o) la un concurs, sponsor kanal d, vacanţă de organizarea căreia s-a ocupat cu profesionalism europa travel. mulţumesc!

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

35 thoughts on “dansând

  1. Sa pleci cu bine si sa “calatoresti ca apa”, cum spun turcii! happy
    Sa vii sanatoasa si sa ne povestesti continuarea … ca doar ne-ai facut curiosi happy

  2. Iata un chenar pentru poemul tau de pus in rama!

    الله (̆̃̃ڿڰۣ✿…الله (̆̃̃ڿڰۣالله (̆̃̃ڿڰۣ✿…الله (̆̃̃ڿڰۣالله (̆̃̃ڿڰۣ✿…الله (̆̃̃ڿڰۣ

  3. dansul devişilor, lili3d este mai degrabă mistic şi legat de sufism (religie interzisă astăzi în turcia), dar da… are legătură cu iubirea şi cu apropierea de divinitate.

  4. păstrez paiele pentru odihnă. cândva le vom folosi la aceasta şi întinse vom privi nemărginirea… câte poveşti!

  5. ca şi astă vară când nu am spus nimic despre marmaris? scorpio, ştii că nu scriu totdeauna vacanţele mele… surpriseops:

  6. într-un final m-am prins şi eu că te pregăteşti de o călătorire; parcă ai zis ceva ieri, dar a cam trecut pe lângă mine. acu, citind astea, am priceput şi eu despre ce-i vorba într-un final. drumuri bune să ai pe la porţi de Asie!

  7. e simplu, roxana:
    la prima rubrică scrii – roxana, la a doua rubrică – adresa de email care nu va apărea şi la a treia linkul care duce la blogul tău şi la postarea pe care o înscrii. happy
    dansul dervişilor rotitori, pe scurt, este atingerea stării de extaz în care se comunică cu divinul.

  8. şi de n-aş fi plecat acum, călin, tot despre dervişi îmi venise ideea să scriu sâmbătă. pentru cineva care ştie bine religia sufi şi semnificaţia rotirii, ar putea să regăsească toate cheile ascunse în metafore… surpriseops: pare spectacol, dar este mai mult, mai cu seamă la konya, unde a trăit mevlana rumi, poetul.
    ce vreau să spun este că această postare chiar are doar 5% inspiraţie, dacă nu chiar mai puţin. pentru restul am cam muncit, am cam căutat informaţii.

  9. gabi, ştiu turcia, am mai fost la ei. nu şi la istanbul, era deci momentul, nu? big grin vom povesti dacă va dori … muza.

  10. Asa spun turcii caci apa se intoarce mereu imbogatita! Ei au obiceiul sa arunce o cana de apa dupa cel care pleaca, un fel de… “sa te intorci sanatos”!
    E tot ce iti doresc! happy

  11. chiar nu ştiam de aruncatul apei, doar vorba o ştiam, dar nu mai ştiu în ce context am auzit-o! mulţumesc, cita!

  12. Stii, noi romanii ne regasim radacinile in doua tari: Israel si Turcia. Desi esti ardeleanca sunt convinsa ca vei simti acest lucru! Pe fata mea daca o intrebi unde ar dori sa traiasca ti-ar spune imediat : La Istambul! happy

  13. cita, ardeleancă mi-s, da tot în germania mi-ar place să şed, deşi fascinantă e turcia. mă împac însă mai greu cu stilul lor de a negocia, cu ciubuc şi peşcheş şi alte tertipuri… pesemne pentru că saşii cu care am copilărit erau opuşi.

Comments are closed.