despre oameni şi poveştile lor

profeţia

1dropsofjupiter:Hi babies

– sigur?
– siguuur! – cele patru capete, iscoade, se înclinară ca legate de aceeaşi nevăzută sfoară, întârind această neverosimilă afirmaţie. văzuseră cu proprii lor ochi acea siluetă care se apropia venind din deşertul morţii, locul de unde, asta chiar era o certitudine, nu se întorsese nimeni, niciodată şi unde, aşa spuneau bătrânii, sălăşuiau umbrele prelungi ale celor fără odihnă, cei care se puteau întrupa numai o dată în veac, din trupuri neostoite de dor şi dorinţe, cel mai mare păcat cunoscut nouă.
ne-am privit în tăcere, jumătăţi preţioase ale aceluiaşi întreg, tulburate de veste. cele patru capete, încă plecate, măturau podeaua cu ochii lor sfredelitori, în adâncă aşteptare. încăperea se umplu dintr-o dată de un aer tulbure şi rece, tihna amiezii se rupse.
am cerut să vedem cu ochii noştri aceasta, dar pe terasa ca o extensie însorită a încăperii nu se putea zări decât curtea largă şi petecul acela de grădină în care ne arătam uneori celor curioşi, la ceas răcoros, de seară.
– domniţelor, e cam nepotrivit să vă arătaţi cu trupurile desferecate celui ce vine! – cel care rostise cuvintele era bătrânul maud, vrăjitorul care ne însoţea şi căruia îi purtam adâncă afecţiune. venise degrabă, chemat de tulburarea noastră pe care o simţise negreşit, căci între noi comunicarea se înlesnea adesea prin gând şi nu prin cuvânt, iar vocea lui avea darul să echilibreze balanţa sufletelor noastre, dar nu şi acum când perspectiva acestei întâlniri se contura tot mai limpede.
– că bine zici, maud!- l-am privit în ochii aceia metalici, lipsiţi de orice urmă de omenie, dar atât de devotaţi nouă- ne vom întrupa în una. cheamă aşadar ferecătoarea şi mai rosteşte semnele profeţiei.
bătrânul zâmbi. vocea lui îndulci aerul nostru şi în vreme ce trupurile ni se modelau unul în celălalt, topite sub atingerea mâinilor, ca într-un troc ascuns, zămislind astfel chipul nemărginit în frumuseţea-i, profeţia luă calea împlinirii.
cel nechemat va veni la ora dulce a amiezii, atunci când sufletele îşi vor cere odihna. prin valea umbrelor şi prin nisipul înghiţitor de oase va trece, nevăzut morţii, dar şi vieţii şi desluşise-va celor patru perechi de ochi abia când luna, mândru indicator al nopţii, se va privi în ochi cu cel de-o seamă şi de-o strălucire, soarele frate şi amant. trupurile se vor fereca în aşteptarea-i, legare pe vecie, iar carnea va cunoaşte pentru întâia dată dorul. cerurile se vor deschide şi sub lumină de soare şi de lună nimic nu va mai fi la fel.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

19 thoughts on “profeţia

  1. ca şi tibi, vero, eu aştept lansarea numărul doi. mai ai multe de spus în lumea aceasta a sf-ului, ştim amândouă!

  2. vero, cum bine ştim, eşti, ca şi mine, scriitor la duzine din prima generaţie, cei puţini care au început jocul acum doi ani. în tot acest timp am primit de la tine mult, am cunoscut omul de dincolo de cuvinte, am strigat în faţa raftului “cartea aceasta e tradusă de tuşa vero” şi am simţit mâna ta întinsă atunci când aveam nevoie. te preţuiesc mult, tare mult şi admir scrierea ta, mi-e dragă. poate că nu am spus aceasta suficient de des… sunt mândră de cartea ta, de traducerile tale şi de motanul grişka, sunt recunoscătoare pentru că mă însoţeşti de atâta timp! surpriseops: şi îţi mulţumesc la rândul meu pentru tot, uneori scriind inspirată de tine.

  3. Lucrurile devin aici tot mai serioase! Incepi sa publici carti in facsimil? happy
    E absolut minunat fragmentul!

    ps: nu ma descurc sa gasesc tabelul sad

  4. cita, nu ştiu dacă se va continua povestea… dacă vin cuvintele, aşa va fi. tabelul este în cealaltă duzină, calea, eu am postat astăzi două pentru că nu m-am putut decide pe care să v-o dăruiesc. şi eşti deja în tabel! winking

  5. nu eu, cita, muza e de vină. asta după ce m-am bombănit singură vreo două zile că am ales “indicator” şi “troc”! happy

  6. carmen, ar fi necinstit să nu mă chinui şi eu puţin când e vorba de cuvintele alese, nu crezi? pentru mine e chiar mai greu, pentru că le aleg şi apoi pe mine mă cert pentru că nu-mi încap. 😆

Comments are closed.