despre oameni şi poveştile lor

dau un regat… de ciocolata

dacă vrei să ştii ce înseamnă ciocolata pentru mine, vino în lumea mea, acolo unde dorm pisici pe pervaz şi unde până şi cuvintele au uneori o coloratură dulce, aparte. pe trecerile mele de lumi, în decorul tacit al zăpezilor ce stau să se aştearnă, vei zâmbi descoperind că poarta ce deschide labirintul este ea însăşi un truc apetisant, chemând călătorii.

la început nu a fost deloc aşa. construisem o poartă din lemn moale gândind că va fi de-ajuns, că va putea estompa acele distanţe inerente, spaţiile dintre cuvinte, dar o ploaie de gânduri bolnave de absenţă a trecut cumva jovial, desfăcând lemnul în iluzii. am trecut la un alt calibru atunci, la repetiţii de porţi ce nu închid ci cheamă, ce nu separă ci ajung: zahăr ars, flori, chiar şi lutul din propriile mele cuvinte şi fiecare nouă construcţie cerea apoi o primeneală nouă. ca şi mine, pisicile  trudeau concentrate, redesenând labirintul de fiecare dată la fel şi totuşi altul. ne-am îngăduit într-un târziu un răgaz de odihnă. am plecat, nu să căutăm materiale noi ci zâmbete noi, descoperind la întoarcere că lumea mea îşi desenase ea singură o poartă de ciocolată pe sub care treceau jovial gândurile tale transformate în cuvinte ce aveau aceeaşi coloratură şi, cu siguranţă, un gust apetisant. mirosea a primeneală nouă, de sărbătoare, în labirint şi a pudră fină de cacao ce se îmbrăţişa tacit cu un râu de lapte dulce, apărut ca de nicăieri, mirosea a zahăr candel desprins din florile îngheţate ale ferestrei de către o pisică tărcată ce-şi făcuse culcuş pe pervaz şi mirosea a tăbliţe pe care legi noi şi moi se aşezau în repetiţii de pătrăţele aşezate cuminţi, la distanţe egale. zâmbete dulci.

în scurtul răgaz cât fusesem plecată, absentă, lumea mea se dezvăluise altfel, renunţând parcă la pudoare, îşi găsesie un alt fel de a vorbi despre pasiunile mele şi recunosc: eu fusesem la heidi chico club, în lumea de ciocolată, acolo unde se întâlnesc toţi cei care, de acelaşi calibru fiind, iubesc acest dulce păcat. te aştept şi pe tine acolo, te chem. nu uita, atunci când te înscrii, să le spui că prin labirintul pisicii mirosea a ciocolată cu mentă big grin

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

32 thoughts on “dau un regat… de ciocolata

  1. miroase a pisica alintata la gura sobei si a ciocolata alaturi de ceasca de cafea. frumoasa calatorie in lumea pisicilor si a ciocolatei, chiar de suna stranie asocierea . succes pe taramurile ciocolatesti!

  2. vavaly, prin scrierile mele se regăseşte adesea sintagma de labirint al cuvintelor păzite de imaginare pisici, nu e nouă! winking succes şi ţie.

  3. vesel, tibi? judecând după postarea ta, nu prea am avea motive şi ştii că sunt de acord cu tine. când pleci în vacanţă?

  4. Ce poftă îmi faci de parcă nu s-ar cunoaște faptul că noi femeile nu rezistăm unei astfel de tentații.

  5. nu, carmen, nu am. din fericire… sau poate şi din cauză că am un anume stil de viaţă în care mâncarea nu este niciodată primordială.

  6. pentru mine revelionul, tibi, nu înseamnă motiv de mare bucurie. e trecerea dintr-un segment de timp în celălalt. iar segmentul este inventat de om. ne numărăm timpul ca şi cum l-am putea stăpâni. şi nu e aşa.

  7. tibi, ştii că ne asemănăm întrucâtva! eu nu spun care este data naşterii mele decât atunci când sunt obligată de formulare şi mă descumpănesc toate manifestările de bucurie ale celorlalţi, deşi eu ador să fac daruri şi bucurii celorlalţi. şi nu pentru că îmbătrânesc, reacţionez aşa, îmi sunt dragi anii mei de acum şi cei care au fost, iar cei ce vor veni sigur au rostul lor. pentru mine sărbători sunt paştele (jertfa mielului), crăciunul (naşterea care adună familiile, cel puţin pe a mea sigur o adună după tradiţie), sânzienele (cerurile care se deschid sub profeţiile botezătorului) şi cam aşa… revelionul este pentru mine doar o trecere… dar fie ca speranţa ta să se împlinească. eu, una, nu o am. şi nu e negativism ci, poate, un soi de cinism mai degrabă…

  8. tibi, cu toţii purtăm şi o doză de cinism în noi, deci şi eu. dar da, ai dreptate, e mai degrabă un acces de luciditate.

  9. gabi, de-aş putea, ţi-aş trimite o pisică de ciocolată în dar! :yahoo: o să-i :mail: moşului, poate ştie el o cale. sau o să-i rog pe cei de la heidi!

  10. este nevoie uneori de pauză, o simt şi eu cum îmi dă târcoale uneori… :yes: să îţi fie cu rost bun, carmen!

  11. mi-ar place să fiu, abisurile. pentru că aş putea împlini astfel dorinţe. :good: tare mi-ar place. dar eu nu-s decât un mâţ cât nasul lui rudolf de mare.

  12. Ciocolata, ce se aude in zare ?! clopotei de ciocolata… ? am fost indrumat de urme de labute ale pisicilor de ciocolata! frumos… poate gasesc si eu una happy

  13. cammely, e cam greu să pui borcane în sac, cred eu! la ce aterizări face moşul cu renii lui, e cam greu! poate de aceea au ales ciocolata care este, în plus, mai mică! :yahoo:

Comments are closed.