despre oameni şi poveştile lor

arcuş nocturn

arcuş nocturn, pe valea coapselor tale ce dau în clocot, eu sunt un rebus îndrăgostit de verticalitate, reacţie firească de îndreptare a gândului către lesnicioasa cale ce ne apropie. pesemne că şi tu, căzut oarecum pe umbre, dai nouă trebuinţă, înveliş de palimpsest, sunetului ce-nmugureşte noaptea îmbrăţişărilor noastre furate în adăpost de întuneric.

în calea ta eu sunt doar o vioară mută în neatingerea-ţi. 

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

13 thoughts on “arcuş nocturn

  1. rebus îndrăgostit de verticalitate – frumoasa imagine, frumoasa rau. he he, de ziua romaniei scriu si eu un text, sper sa ma pot tine de cuvant, de cand promit, imi e si rusine. happy

  2. alexander, :yahoo: ai tot timpul… până la noapte. sau, dacă nu, săptămâna viitoare… când vrei. eu te citesc oricum.

  3. cu adevărat nu ai plecat niciodată
    chiar dacă tăceri s-au pus perdele
    cuvintele te-au aşteptat
    cuminţi,
    înşiruire de gânduri aprinse
    noi am lăsat pe poteci
    aşteptându-te!
    cu adevărat nu ai lipsit nicicând,
    inima ta bătea în metafore,
    noi am văzut cerul zâmbind
    cu gândul la tine.

    la mulţi ani, carmen! happy

Comments are closed.