culori

albastru de sticlă

cerul mi se adunase în palme ca un trandafir obosit să-şi dăruiască mirosul. respira sub ochii mei plecaţi şi în complicitatea aceea a noastră nu era nicio umbră. închiderea aceea a lui mă clătinase puţin şi am realizat dintr-o dată: cu o strângere de mână aş fi putut sparge cristalul perfect şi albastru, era atât de simplu!

n-am făcut-o! pleduri de vis ne-au acoperit până dincolo de uitare şi am adormit amândoi somn de pasăre.

nu ştiu de ce îmi amintesc toate acestea în clipa de acum. încă mai am mirări şi încă mai port pe degete, abia ghicite, urmele lui albăstrui, ca un dor. şi de acolo, de sus, îl aştept să revină ca o iluzie de petale născute din sticlă colorată.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

19 thoughts on “albastru de sticlă

  1. ce cutiuţă frumoasă, vavaly! happy te voi dezamăgi însă, puţin: textul nu face nicio referire la mine. este doar.. .scriere.

  2. ma bucur ca iti place. multa lume a gasit ca e ciudat sa faci trandafirii astfel , dar mie tocmai asta imi place in ceea ce creez: ca nu trebuie sa respect limite si tipare.

  3. vavaly, așa spun și eu: creația, de orice fel, nu are limite, constrângeri. am admirat în tăcere ce iese din mâinile tale. frumos tare! eu la asta chiar nu mă pricep, nu aș avea nici răbdare…

Comments are closed.