poezii

rugină

tălpile goale pe piatră. rostogolire.
astăzi voi descrie nimicul
cu cretă colorată,
frunzele îşi nasc rugina de la începuturi
reînvăţând toamna când
noaptea tresare sub plăpumi.
undeva, prea departe
inimii mele îi este jumătatea
eu ştiu,
ca şi tine,
inima mea e o felie de pâine
uitată la răspântii.
undeva, prea aproape
inimii mele îi este bătaia
tic-tac, ceasornic de lemn
ascuns în cuvinte
tălpile goale pe piatră
îşi caută drumul.
rostogolire
numele tău e rugină.
să vină.

sursa foto: aici

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “rugină

  1. tic-tac, tic-tac
    prioritatea ideii înainte de veac…
    tic-tic, tac-tac
    ideea-i prioritară înaintării în veac
    tac-tic, tac-tic
    veacul îi ruginit, prioritar ideii de individ.
    tac-tac, tac-tic
    Ideea-i că prea ne-am întomnit.

  2. mi-as croi rochie ruginie, dar nu am pricepere, dar asta nu ma impiedica sa nu mi-o doresc, asa si numele…deja insoteste inima, nu mai trebuie strigat, el vine happy
    Toamna buna, draga psi!

  3. tic tac şi tac
    peste nopţile cu pitpalac
    eu pun lacăt şi mac
    tac tic şi pic
    din zile desprinde un pic
    o toamnă ca… nimic.

  4. încearcă să nu te mai uiţi în oglindă, în lumină, dunia… ci în ochii toamnei. poate că ea vede deja rochia ta… ruginie! winking

  5. Buna ziua pisic si …miau!A venit toamna si io nu stiu?
    Tic- tac, tic- tac.
    Prinsei in ac un brotac!
    Da nu face oac , ci oaca
    S-ar parea ,ca-i o brotaca! laughing
    ps/Uite , vezi, cum incalc io Regulamentul Organic ? Maine plec in patrula da zi pe lac! Postez, cu scuzele de rigoare , duzina acu!Nu ma gherani, rogu-te! laughing

Comments are closed.