poezii

to… lora

am trecut doar să spun bună sara
şi mi se agăţase de rochie o secundă
sau nu
o oră era
ca o eşarfă,
agăţată în sus
în bătaia vântului.
trecusem pe-aici
îmi amintesc,
prin ceasul cu ore mici
şi albastre
şi parcă tot aşa,
tot aşa
tu zâmbeai a toamnă.

am trecut să spun bună ziua
şi tu nu mai ştai,
sau nu,
tot acolo,
ca mereu,
zâmbetul tău
ţinea soarele în braţe
pe acoperişul altei zile
şi parcă tot aşa,
tot aşa
eu îţi vorbeam
a toamnă.

:rose:

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

10 thoughts on “to… lora

  1. lora mou, nu ai ajuns, erai! nu ai pentru ce să mulțumești și asta sigur știi! lupi? pe aici sunt numai pisici, eu așa știu. tongue

Comments are closed.