poezii

în lumină

visez uneori caii albi.
ei trec în goană prin mine,
cu boturi umede în vânt
ducând noaptea către soare răsare.
visez uneori caii murgi
la pas tropotindu-mi prin vene
ei caută apa nestinsă
sub clarul de lună.
apoi vine câte-o dimineaţă
cu genele pline de rouă:
ieşi din dulapuri pisică
fără de frică,
ieşi şi toarce-mi lumină.
visez uneori cuvinte-zăpadă
ori cuvinte-pământ
sărutându-se pe săturate
pe la colţuri de case,
pe acoperişuri arse de soare,
printre frunzele auriu-trădătoare
ale copacilor.
apoi vine câte-o dimineaţă
cu urme de lapte pe degete:
ieşi din dulapuri pisică
fără de frică,
ieşi şi scrie în lumină.

gânduri bune pentru toţi cei care astăzi trăiesc alături de cei dragi emoţiile primei zile de şcoală

pentru muzica de astăzi, ca de obicei, vina este a lui călin

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

26 thoughts on “în lumină

  1. Mă duc să mă-ntind,
    să prind puteri,
    să ies fără frică,
    din ziua de ieri,
    ca o pisică ce naşte dureri.
    Suportabile.
    Fiică-mea merge dimineaţă, pentru prima dată, la şcoală. Mulţumesc pentru gândurile bune. Frumoşi cai ai născut din cuvinte sau splendide cuvinte ţi-au dăruit caii…

  2. Tropot de cai,
    cîntec de nai,
    hai, pisică, hai
    ieşi sprinţară
    afară,
    fă semn din gheară
    să curgă cuvînt
    legănat de vînt
    cu avînt,
    purtat în coame de herghelii
    pe cîmpii,
    cum numai tu ştii… :rose:

  3. eo, dacă tu crezi că îţi permit, numai pentru că ai dreptate, să vorbeşti vulgar pe blogul meu, atunci nu ai reuşit să m cunoşti deloc. pe blogul acesta- şi nu din ipocrizie, ci din respect şi bun simţ- nu ne tragem de chiloţi, doar pentru că au elastic.
    îţi mulţumesc.

  4. EO, când s-o inventa un aparat care să măsoare ipocrizia şi falsitatea din cuvânt, din cap până-n coadă, atunci o să ne bucurăm cu toţii de linişte.
    Până atunci însă ne măsurăm, ca de obicei, din ochi, ne dăm la mirosit, şi ne furăm la …(în)cântare. Ca-n viaţă, aş zice..

    Scuze, psi©, n-aş fi intervenit, da’ nici nu pot să mă mai prefac că EO nu scrie nimic.

  5. Trec uneori prin mine măgari,
    cărând în spate poveri ale nimănui
    mergând pe jăratic pentru a alunga dezastrele poate
    (precum chinezii),
    pentru beneficii comune,
    ori poate pentru a-şi exersa propriul control al minţii
    ca măgarul lui Buridan,
    cine ştie?
    Şi trec, se duc, se întorc,
    şi-mi adună cuvinte întoarse şi pe-o parte,
    şi pe alta, şi mi le trec pe după greabănul lor,
    le azvârlă în tină,
    şi mi le atâţă să se scuipe-ntre ele,
    sau să atârne de primul copac, spânzurate,
    iar pe cele care le mai scapă printre urechi, le prind,
    şi le izbesc de pereţii cu dulapurile
    unde se ascund mâţele, ca să toarcă poeme
    Apoi linişte, doar colb maroniu ridicat în urma lor,
    în care abia ghicesc dacă-i dimineaţa
    sau noaptea în care nu m-am trezit.
    Scoală-te, draga mea, scoală-te, îmi zic,
    trag de mine în întuneric,
    visează mai bine cai, au etichetă
    şi sar înalt peste obstacolele din cuvinte,
    şi te poartă în lumină,
    doar pentru un cub de zahăr
    din palmă blândă, de om.

  6. eeei???? şi când îţi spuneam eu acelaşi lucru, nu cu mult timp în urmă, să pui mâna şi să publici, ce ziceai? hm? aud? tongue

  7. eo, diferenţa dintre mine şi tine este că eu chiar credeam că eşti om bun. tu te-ai străduit mereu să îmi demonstrezi contrariul şi aveai dreptate. ca să te citez: “”nu ma potrivesc cu psi la scris. Imi copiaza din idei si stilul de multa vreme.” scrise pe din dos şi “parcă mi te adresezi mie. scrierea asta e ca fotografia unei femei frumoase- care iti da impresia ca se uita drept la tine indiferent cine tu esti” la suprafaţă! deci… unde e ipocrizia? da, se vede că nu porţi… nimic.

  8. Eo, doar nu era să fiu struţ? Eram o potenţială ipocrită, şi, culmea, chiar sunt. Dar nu fiindcă vii şi mă tragi tu de mânecuţă şi de şireturi. winking
    Şi apropo, mie îmi plac poemele tale. Acuma, na, dacă n-ai ce face, ia remarca şi măsoară doza de ipocrizie din propoziţie. happy

  9. Da, recunosc că n-am talent! Da’ ce e talentu’ ? Şi de ce ar trebui să-l am? Ca să plac cui? EO, EO… Nu-mi purta tu de grijă, mă sapă altii mult mai importanţi decât un ego rănit din cine ştie ce pricini, străine de spaţiul ăsta. Dacă vrei să verşi undeva porcăriile tale, fă-o în spaţiul tău, eu aşa fac…si nu-mi trebuie talent, zău! Cât talent îţi trebuie ca să vomiţi?

  10. cata lumina poate sa astearna o pana inmuiata bine in calimara ! happy
    nu te mai laud, ca nu e nevoie, ajunge sa te citim ca sa fim incarcati cu lumina winking
    te pup, o noapte faina, sper sa apuc doua cuvinte si eu desi nu stiu daca ma incadrez in timp.
    vesnic apare cate ceva, asa patesti daca nu-ti faci tema din timp, atentie deci dragi elevi care tocmai ati inceput anul scolar! 😆

  11. Ieri mi-a dat laic Emil Brumaru, pe fesibuc, jur! Bine, nu la căcaturile mele în proză, ci la o poză cu mine. tongue
    Şi, te înşeli, puţulică, eu vomit nativ. Cască gura. winking

Comments are closed.