despre oameni şi poveştile lor

gânduri aiurea

în spatele textului ademenitor ca o friptură perfect rumenită şi pentru care am investit ici şi colo câte o frază amuzată, citită cu ochi miopi, şi veşnicele mele tertipuri, acelea care, cu un acut simţ de prevedere fiind poleite, nu lasă luminii nicio informaţie nerăsucită, zâmbetul meu de statuie lucitoare a obosit şi oricât de hidoasă pare tăcerea acum, mă dau ei cu voluptatea aceea de pânză înfiorată de vânt, să-mi fie ea profesor pentru o vreme, să-mi dezlege codul cel niciodată pe deplin ştiut.

caietele cele noi au pagini oarbe astăzi. şi e mai bine aşa.

în fond, trebuie să recunoaştem că durerea nu este o bucată de friptură lipsă în farfuria zilei, iar pentru codul ce desface poarta ruginită a iluziilor noastre este nevoie de mai mult decât o cheie franceză, aceea pe care o purtăm, fragilă măsură de prevedere, între pudrieră şi batistă, în poşeta hidoasă şi prea mare, dar atât de “la modă”. am obosit să fiu statuie în intersecţiile lipsite de cuvânt pentru acela care, cu ochi de profesor, îmi numără cearcănele aşezate pe pânza ce mă desparte în două bucăţi: cea lucitoare, numai bună pentru spectacolul bolnav al vieţii în care trebuie să recurgi la vechi şi banale tertipuri ca să nu fii recunoscut, cea întunecată, ca o informaţie eronată, citită cu ochii miopi ai adevărului de care ne temem.

astăzi nu sunt nici veselă, nici măcar amuzată ci doar ajunsă la capătul unui drum. crucea mi-e obosită pe tâmple.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

48 thoughts on “gânduri aiurea

  1. E aşa de întuneric pe aici, că nu văd să mai bat în butoane. Fie-vă milă, aprindeţi careva lumina în suflet la psi, că e prea dark… Uite, dau şi eu o mînă de ajutor :rose:

  2. păcat că pleci în vacanţă, şerpoaică… mă bântuie nişte cercuri de o vreme… şi-am să le mai scriu! cine o să mă plagieze de-acum? 🙄

  3. nu e nimic personal în text, carmen! winking da, sunt extrem de obosită de o vreme, dar nu mă bântuie nici tristeţi şi nici nostalgii de toamnă. bună sâmbăta să ai!

  4. dragoş, aduc eu însămi candela ca să vezi mai bine. e bine aşa? big grin ce să-ţi fac dacă citeşti noaptea, hm? toate pisicile sunt negre când se întunecă! tongue

  5. mie da, totdeauna mi-a plăcut întunericul, sim! poate pentru că aşa am văzut eu lumina zilei… pe întuneric! 😆

  6. niaţaaa… un ceai bun ar fi! îs nori vătuiţi înaintea soarelui astăzi! şi o molcomeală plăcută…care îndeamnă la scris şi citit!

  7. irealia, am început ziua scriind şi citind! de ce să treacă mai repede? e tare frumos în casa sufletului meu acum…

  8. sigur că nu i se par pisici, vero, dar nu-i deranjează raftul cu cărţi? maya face repede ordine atunci câdn apar adăugiri care îi strică ei cele ştiute! 😆

  9. Dacă nu te-aş fi ştiut responsabilă cu cuvântu’, aş fi zis (dar asta numai citind textul la prima vedere)că te pregăteşti de-o pauză de toamnă, ca anacondele.
    La o a doua citire am căutat legătura dintre statuie şi friptură şi-aici mă văd nevoită să recunosc că durerea e crudă, te frige ea, poţi să fii si mama statuii. La a treia ţi-am numărat cearcănele şi am luat de pe pânză o bucată din cea lucitoare, că din cea întunecată am şi io, cu caru’.
    La a patra citire am căutat în spatele textului, am sărit peste frazele amuzante, le-am luat poleiala, fâ-fâş, hârşti-hârşti şi-am luat informaţia de la un capăt la celălalt, şi-am întins-o!…şi-am întins-o, da’ pe urmă m-am întors şi-am citit şi-a cincea oară şi… n-am mai ştiut ce să zic. Pesemne că e un capăt în toate…

  10. Nu, am golit raftul ca să le pozez, dar acolo mai stau de obicei, de-a valma, alte multe şi mărunte – o vază, o scrumieră, cărţi nepuse la locul lor, geanta mea – aşa că Grişka nu mai are loc, e o zonă unde nu ajunge de obicei decât în treacăt big grin

  11. Candela? Vrei să te trag de coadă? Adu lanterna, nu-mi umbla mie cu foc deschis că ne amendează ăştia! 😎

    Da’ şi io ca şi tine, nu văd cele mai mici dîre de lumină decît în întuneric complet. winking

  12. eo, nu am de gând să-ţi şterg comentariile. şi nici să neg cele spuse de tine, numai că vezi tu, dacă nu aveam blog (şi tu, şi eu) cum te-aş fi cunoscut? tongue so?

  13. alma, nu va fi pauză. pe mine toamna mă rodeşte, nu mă deprimă! winking cearcănele sunt de la o săptămână grea, dar un anitcearcăn bun, un ceai şi un somn le rezolvă! happy

  14. Frumos mai mânuieşti tu cuvintele, dragă Psi! Aşa ce-mi place să le citesc, să le simt mireasma catifelată, aşa cum ai pus-o tu în ceea ce scrii. Şi muzica aleasă….
    O seară frumoasă! happy

Comments are closed.