poveşti din labirint

dacă m-ai cunoaşte

caii murgi ai nopţii nu mă aduc la tine. în lumina cea nouă a lunii, presărată cu tăceri smolite, eu trec ţinându-mi în braţe florile de cerneală ale gândului, cele pe care le las în zorii zilei pe câte un pervaz străin, a recunoaştere, a promisiune. prin nopţile grele de somn şi de vis, eu îmi port zâmbetul ca pe un felinar care luminează calea acelora ce se tem că s-au rătăcit în propriul labirint.

pentru tine… miros a flori de liliac strivite în palmele fierbinţi ale amintirii, pentru tine sunt cântecul lăsat la marginea mării, acolo unde, cu toţii am crezut cândva, naivi, că ne putem păstra pentru totdeauna urmele paşilor, pentru tine semăn cu toate psipsinele, hoinarele, pe care toamna cu vânturile reci şi apoase le abandonează în palmele nimănui.

caii albi ai zilei nu mă aduc la tine. în umbra paşilor mei prin zăpadă eu sunt cea mai mică fiică a cuvântului, cel în care mă zidesc de bunăvoie, pentru ca el să dăinuie. prin zilele tivite cu arşiţă pe margini, eu îmi port zâmbetul ca pe o floare pe care numai boabele grele ale lacrimilor neplânse o pot hrăni.

pentru tine eu sunt.. o creangă de cedru, lemnul sacru, cel asemeni luntrei ce duce pe râul timpului toate poveştile şeherezadei, pentru tine sunt piatra albă din carnea căreia se înalţă înspre mâine statuile care ţin pe umeri acoperişul lumii, pentru tine sunt vântul de miazăzi trecând printre filele oarbe ale cărţii, ca o promisiune mereu amânată a unei poveşti.

şi te întreb: dacă m-ai cunoaşte, m-ai găsi?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

37 thoughts on “dacă m-ai cunoaşte

  1. cu ochii-nchişi, cu mîna-ntinsă a-mpăcare,
    cu roua-n gene la-nălţat de soare,
    cu freamăt de păduri surzit de-aş fi,
    te-aş căuta… şi-odată, te-aş găsi…

    Pentru tine… mă înclin.

  2. sunt…
    risipită de vânt,
    margine de stea
    aplecată spre gând.
    sunt…
    călător pe pământ,
    mai aproape de dor,
    mai închis în cuvânt.

    …cu-cu! big grin

  3. Cu margarete-n păr lucind a stele,
    Te-apleci asupră-mi, ca un gînd frumos,
    Tu – călătoare-n visurile mele;
    Eu – cronicar al mersului pe jos.

  4. ce gând,ce risipire de petale,
    mi se pornesc atunci când mă privești,
    când mă ajung dorințe, ale tale,
    când în căuș de brațe mă așezi
    mă tem… mă tem că numai noaptea
    cu ale sale plete coborând
    mă va privi cu-n colț de stea
    cum stau în urma ta… tânjind.

  5. te-as gasi, ba bine ca nu, esti doar la un click distanta 😆
    m-ai recunoaste tu dintr-o mie, ca esti unica felina cu ochi patrunzatori, asa ca n-ar trebui sa ma chinui eu sa te recunosc. 😆

  6. cammely, nu zi hop! poate ne vedem toamna asta. nu promit, dar dacă lucrurile se conturează frumos… cine știe! big grin

  7. eşti, psi, şi te-am găsit în cuvânt, acolo unde ţi-ai pus sufletul. te-am găsit cu caldă bucurie. happy

  8. afli tu dacă ajung, fii sigură! pentru că şi eu vreau să te văd, să cunosc omul bun care mă însoţeşte de doi ani…

  9. Pentru tine sunt o creangă de cedru.
    Eu îmi port zâmbetul ca pe un felinar,
    care luminează calea acelora ce se tem că s-au rătăcit în propriul labirint.
    Pentru tine miros a flori de liliac.
    Eu îmi port zâmbetul ca pe o floare ,
    pe care numai boabele grele ale lacrimilor neplânse o pot hrăni.
    Pentru tine sunt piatra albă,
    din carnea căreia se înalţă înspre mâine statuile,
    care ţin pe umeri acoperişul lumii.
    Pentru tine semăn cu toate psipsinele, hoinarele,
    pentru tine sunt vântul de miazăzi trecând printre filele oarbe ale cărţii,
    pentru tine sunt toamna cu vânturile reci şi apoase.
    În umbra paşilor mei prin zăpadă,
    acolo unde, cu toţii am crezut cândva, naivi,
    că ne putem păstra pentru totdeauna urmele paşilor,
    pentru tine sunt cântecul lăsat la marginea mării,
    pentru tine sunt zilele tivite cu arşiţă pe margini,
    pentru tine-s lumina cea nouă a lunii, presărată cu tăceri smolite,
    ţinându-mi în braţe florile de cerneală ale gândului.
    Pentru tine sunt zorii zilei pe câte un pervaz străin,
    strivită în palmele fierbinţi ale amintirii.
    Şi toate astea fiindcă tu,
    tu eşti cel în care mă zidesc de bunăvoie,
    pentru ca tu să dăinui,
    lemn sacru,
    cel asemeni luntrei ce duce pe râul timpului toate poveştile şeherezadei,
    ca o promisiune mereu amânată a unei poveşti,
    abandonată în palmele nimănui.

    Prin nopţile grele de somn şi de vis,
    caii murgi ai nopţii nu mă aduc la tine,
    caii albi ai zilei nu mă aduc la tine,
    şi te întreb: dacă m-ai cunoaşte, m-ai găsi?
    fiindcă, vezi tu?
    eu…eu sunt cea mai mică fiică a cuvântului
    şi de-asta eu… trec!

  10. Ma intreb: e posibil sa te cunoasca in aceasta imensa gradina de misterioase apropieri de cuvinte? Daca te stie… inseamna ca are instincte! happy
    te imbratisez cu drag

  11. sărumâna cita, da e posibil, sunt un om sincer. te îmbrăţişez la rândul meu. mi-e dor de tine, dar sper că eşti bine.

Comments are closed.