poezii

astăzi…

când ochi se închid,
tăcerea mea devine
incandescenţă

 

pofta de haiku mi-a fost insuflată de tuşa vero, versul din mijloc aparţine lui drugwash,( cu o reşlefuire) iar menestrelul spre care privesc cu admiraţie este carmen pricop.

iar cântecul… are toate umbrele lui nichita în el. umbre şi dor.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

29 thoughts on “astăzi…

  1. tot de la vero am învăţat şi eu. i-am cerut într-un comentariu reţeta de haiku,mi-a dat-o şi mi-a spus că nu e greu…
    iar când povestim la trei mâini silabele…

    arde ideea
    în spatele pleoapelor
    să treacă-n cuvânt

  2. ai numărat cu foc până în vârful degetelor… (voiam să răspund la mine, dar cred că aici e loc mai potrivit)

  3. va trebui să-i întrebăm pe japonezi, rata! eu încă mă uit perplexă cum meşteresc vero, tibi şi carmen la haiku. număr pe degete şi mi se pare că nu am terminat ce aveam de spus. sad

  4. să ştii că nici eu nu termin, doar că citind n-ai cum să ştii câte mi-au mai trecut prin minte înainte de a mă opri la cele trei versuri. şi e valabil şi pentru mine, când gust aroma din haiku-uri scrise de tine. ideea se închide perfect în ele… iar ce a rămas pe dinafară se povesteşte altă dată. happy

  5. Azi, când vă citesc,
    ŞTIU că am semănat în
    pământ roditor! happy

    Iar spunând “vă citesc”, mă refer la toţi membrii clubului psi atinşi de “febra haiku”! happy

  6. pământ roditor
    apă de vers şi cuvânt
    dăruindu-se

    vero, multe ai iscat tu şi îţi mulţumim!
    carmen, credeam că doar eu am senzaţia aceasta, că nu încap. surpriseops:

  7. almanahe şi carmen, v-am urmărit cu drag astăzi. mulţumesc. happy atâta haiku n-a văzut blogul meu de când e el!

  8. carmen, pentru că tot ne place joaca aceasta de-a număratul silabelor, eu v-aş propune să ne adunăm cu toţii, într-o anume zi şi să haiku-im! pe rând, la fiecare dintre noi. happy cred că o să vă propun asta la următoarea sesiune de teme.

  9. totuşi, carmen, cred eu că ar fi corect să fin gazde pe rând. winking “eu vara plagiez” adună de fapt munca voastră la un loc. e mai mult un gest de recunoaştere…

  10. exact aşa o gândesc şi eu, carmen. doar că ele s-ar aduna pe rând la fiecare dintre noi. happy să vedem ce spune lumea marţea care vine.

Comments are closed.