culori

uitare în ocru

mă întreb uneori ce nevoie ai de mine. de ce mă chemi cu nume străine, de ce mă găseşti de fiecare dată, de ce îmi promiţi la câte o intersecţie în care soarele muşcă lacom din tabla maşinilor, că de data aceasta va fi altfel?

mă întreb uneori de ce scriu. pentru cine dacă nu pentru mine însămi, ca să mă recunosc? în urma mea lacrimile neplânse se fac piatră, drumul se închide şi chiar dacă tac, nu privesc înapoi. fiecare minciună de început seamănă cu setea unui cuţit inevitabil înfipt în spate înainte să pleci. pentru că tu pleci întotdeauna.

astăzi aş vrea să mă laşi, nu să plec, ci să nu-mi mai amintesc de tine.  pentru timpul pe care ţi l-am dăruit nu există preţ.

culoarea de astăzi? cum poţi colora uitarea? cum poate uitarea să mă elibereze de veninul tău care lucea cândva ca o miere? ocru? eşti ocru ca o argilă neîmplinită.

iar pentru iubitorii de carte şi de SF, o invitaţie la concurs de la tuşa vero

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “uitare în ocru

  1. ” în urma mea lacrimile neplânse se fac piatră, drumul se închide şi chiar dacă tac… aş vrea să mă laşi, nu să plec, ci să nu-mi mai amintesc de tine… ” iar in fata-mi sa-si deschida viata culorile-n drag si senin…
    ocru… sa ramana piatra uitata undeva in colbul amintirii…

  2. almanahe, ocru este o culoare care nu îmi place. winking vine dispre maro… cu toate acestea, că vrem sau nu toamna o să vină… şi are frumuseţea ei.
    altcersenin, uitarea este uneori o aparenţă. curios cât de multe ne amintim de fapt.

  3. cum sa uit, daca ma gandesc tot timpul! nu am sa o colorez..o las pe ea sa-si aleaga nuantele…happy
    zi faina….

  4. ziua bună psi şi psi-clubarilor
    ai furat startul psi? textul acesta se potriveşte de minune la tema de psi-luneală. te pregăteşti de ascuţit creioane?

  5. zi faină, geanina. happy
    tibi, nicio clipă nu mi-a trecut prin gând tema de luni. încă nu ştiu despre, cum se va aşeza ea, dar acum, recitesc şi cred că ai dreptate. este, a fost pentru ultima oară… de mâine numai lut bun.

  6. Da, timpul oferit celor pe care îi iubim, este nepreţuit! Pentru că este timp din viaţa noastră! Frumos este când este dăruire reciprocă şi-atunci nu mai e nevoie de …ocrul uitării. Ce bine te-ai gândit la… culoarea uitării. Fiecare simţământ cu…culoarea lui!
    O zi frumoasă, dragă Psi! happy

  7. alex, nu este vorba de un timp oferit cuiva drag ci mai degrabă de un timp al amăgirii. iar ocru este cu siguranţă o culoare ce nu-mi place. eu cel puţin aşa am gândit textul…
    sim, uneori putem să uităm, uneori nu. punem plasturi de ocru? big grin vezi că vin să-ţi dau un brânci, daaa?
    almanahe, ce bine ţii tu minte! surpriseops:
    tibi, este, întotdeauna este şi lut bun. ţi-am promis ceva, cândva… winking

  8. era şi uşor…eu, la fel, uitare în ocru, dar totodată, tot în ocru imi şi amintesc…am scris şi eu cândva în cerneală sepia, şi-ncheiam aşa: ” În faţa ochilor mei sepie linişte.
    În univers liniştea ta,
    În neliniştea mea…” happy

  9. şi acum, în ocru vorbind, scrierea-ţi capătă alte profunzimi, almanahe. sau poate că eu aud astăzi acelaşi cântec?

  10. rata, la noi e o vorbă: după sfântă mărie e dusă vara… şi cum azi a plouat mocăneşte toată ziua şi bate un vânticel rece… winking

Comments are closed.