culori, poezii

dincolo de albastru

Blue © by ahisgett

dincolo de nisipuri, acolo îmi spui să privesc uneori cu atenţie şi să aştept tropotul cailor, cei care eliberează clepsidrele în goana lor şi le înalţă.

dincolo de ape, acolo mă chemi şi o strângere de inimă ca un dor albastru mă prinde. cu tălpile goale eu trec pe căile neatinse vreodată de om şi mi-e zâmbetul transparent de atâta lumină.

dincolo de munţi, acolo te aştept de dinaintea naşterii mele, în locul acela cald din care te ridici în fiecare dimineaţă, plecând tot mai departe, numai pentru ca regăsirea din noapte să ne fie deplină.

albastru de ape e numele tău. cafeaua e numai un pretext să mă trezeşti, nu-i aşa?

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

9 thoughts on “dincolo de albastru

  1. bună să-ţi fie inima, tibi! am fost printre zăpezi şi voi reveni. ca de obicei eu eram la tine, tu la mine! big grin

  2. “dor albastru” imi suna infinit de bine… si eu sunt tentata sa leg albastrul de tot soiul de emotii si habar nu am de ce happy

  3. dor, pentru mine toate culorile au o poveste a lor. cândva apăreau mai des pe aici, cred că o să le reiau. winking

Comments are closed.