frumoasă era.
ca mai toate femeile.
avea însă un râs al ei
ca de cireşe rostogolite,
ca de puf de păpădie,
sub care dormea o zăpadă.
frumoasă şi-ar fi dorit să fie,
mai frumoasă decât citise
că te pot face cuţitele
care dor până la sângele
în care doarme nerostită
o zăpadă.
a venit un om.
răsuflarea lui a spart
toate păpădiile.
ca pe o ninsoare ipotetică
o privea
cum îşi rostogolea cireşele.
şi cerul căzuse
sub arşiţă nouă
suflul de păpădie argintată
sclipea.
sursa foto:salome
psi on 
Tare frumoase versuri! Un “tablou”…minunat!
O zi frumoasă, dragă Psi!
mulţumesc, alex. zi grea a fost, dar mergem înainte. gânduri bune pentru tine.
… mie-mi pare rau de papadiile sparte,.. chiar daca a rezultat in final sclipirea
oricum, m-am strecurat atent printre puf sa nu trezesc zapada… ciresele m-au prins cu un zambet … si mi-a placut 
sărumâna, altcersenin.
și? a suflat mîța păpădia?
păi cum, rata?! să nu sufle ea?
tare mult îţi lipseşte zăpada,,, aşa-i, psi?
aşa e tibi, aşa e.
ops:
oamenii astia!
care, care?
rasuflatorii
deci nu sufleori ci răsuflători! hmmm….
tablou răcoros de vară.
pisi seamănă cu Jora mea.
sigur nu este chiar ea?
tare frumos mai stii tu sa le asezi! a iesit tabloul, a iesit imperfect de fantastic
mulțumesc, geanina!
ops:
O imagine superba alaturi de o poezia clasica, marca psi!!
sărumâna marius. să știi că, apropo de clasici și neoclasici, în poezie îmi plac teribil de mult și mă inspiră surparealiștii, motiv pentru care sunt adepta versului alb, cu precădere.
Femeile astea! Se văd frumoase doar prin ochii altora, chiar dacă…,,răsuflarea lui a spart /toate păpădiiile,,.
cam aşa, 9, cam aşa. ştii tu ce ştii.