lupul sorţii

e un cer roşu în inima mea
şi înainte drumuri se închid,
frate cu frate se luptă,
se bat,
părinte cu copil se înjunghie,
sângele curge pe pământ,
pe acest nemairoditor trup
al maicii,
pe-acest preajefuit trup
numit România.
e un cer roşu în inima mea
şi pluteşte mirosul de sânge,
hoţul pe hoţ îl vânează,
săracul se frânge în umbră.
moartea unui vis, ce portret,
de icoană plânsă!
şi mi-e rugul aprins
şi arzând
cât aştept în pădurile nopţii
lupul alb, al sorţii.

13 thoughts on “lupul sorţii”

  1. draga mea, acum sunt mai mediatizaţi lupii ăştia, dar ei fac asta de când “am scăpat” de comunism; sunt mai mediatizati, fiindcă au vrut să fie mai mediatizati; şi-au împărţit între ei tot-tot, până şi ziarele; le mai lipseam noi; acum suntem şi noi implicaţi, nu se mai tem de nimic; povestea pe care o trăim s-ar putea numi “lupul şi oile”? nu, eu nu cred asta, fiindcă în poveste nici măcar oiţe nu suntem; suntem, din păcate, scaieţii; de care au nevoie ei, ca să meargă mai departe, fiecare cu politica lui, vizavi de jaf şi de statul de drept; eu n-o să merg la plebicist.

  2. almanahe, nu ne gândim la acelaşi lucru, atunci când vorb im despre lup. îţi respect opţiunile, decizia, aşa cum ştiu că faci şi tu, lucrurile nu se vor schimba între noi. mulţumesc pentru sinceritate. happy

  3. geanina, lupul nu alege. el ştie şi simte când trebuie să atace. lupul alfa este cel care dintr-o turmă de elani, va şti întotdeauna care este animalul bolnav. spre acela se va îndrepta.

Comments are closed.

error: Content is protected !!