cei care mă citiţi de multă vreme ştiţi că pe acest blog politica nu a avut niciodată un loc al ei, dar prin tot ceea ce se întâmplă astăzi, mă tem că nu pot spune că nu îmi pasă.
mă gândisem să scriu la rândul meu, ca omul simplu şi mirat de minciunile presei, despre “sinucidere” şi despre faptul că avem un premier asupra căruia planează mari semne de întrebare,devenite certitudini ignorate, dar ceea ce s-a întâmplat- şi mai urmează- mă înspăimântă de-a dreptul.
nu mai este un secret pentru nimeni faptul că pe 10 iunie, la alegerile locale românii au votat cam aşa cum o fac de peste 20 de ani, nu pentru convingerile lor ci împotriva a tot ceea ce i-a nemulţumit în ultimii ani, măsurile dure şi necesare luate de guvernarea pdl, cele pe care le-am simţit cu toţii fiind în spatele acestui vot.
cei care au câştigat atunci se mândresc cu faptul că poporul, suma aceasta de oameni mărunţi şi săraci care suntem, este de partea lor. oare? cei care au pierdut, sunt conştienţi că prin acest vot împotrivă plătesc pentru greşelile lor şi pentru nemulţumirile celor care i-au susţinut cândva. dn păcate, repet, nu avem nici după 20 de ani, un electorat care votează din convingere, care cunoaşte cu adevărat doctrina partidului căruia i-a dat girul.
ceea ce se întâmplă astăzi, pentru mine ca om mărunt, este îngrijorător nu din cauza culorii politice. pe mine mă doare preţul pe care îl vom plăti pentru toate acestea. instabilitatea creată din toată această luptă, mişcările profund nedemocratice ne pot aduce la un pas de haos. economia şi aşa fragilă trage să moară, iar preţul nu îl va plăti un partid sau altul ci noi înşine.
de aceea mă întreb… încotro mergem, Doamne?
articole din presă:
romania liberă, gabriel bejan
apelul lui gabriel liiceanu
declaraţia ambasadorului sua
deutsche welle
gândul
legea curţii constituţionale, modificată
psi on 
putem aveam orice culoare. Ba chiar putem crede ca ceea ce se intimpla acum este bine. Sau ca nu este nimic rau. Dar trebuie sa exprimam ce credem, din orice directie am veni, tocmai pentru a dezbate, expune idei … cine stie, poate altcineva ne deschide ochii cum ca de fapt, da, e bine, asa trebuie sa se intimple.
exact,rata, nu culoarea contează acum, dar contează să ne luminăm… să învăşăm împreună ce este bine, dacă este bine…
Divide et impera…
Băsescu şi Ponta se ceartă pentru ciolan. Cel dintâi a avut probabil în mânecă asul cu plagiatul şi, imediat ce nu i-a convenit ceva, “pac! la Războiul!”
Iar noi ne agităm ca proştii, ne lăsăm divizaţi luând partea unuia sau a altuia, ne agităm pentru căcatul ăsta cu plagiatul şi cu plimbărica la Bruxelles şi uităm că-n ţara asta se petrec lucruri mult mai grave, că suntem furaţi şi jumuliţi în fiecare zi, de oricine poate s-o facă, începând cu ăia care ne fură la cântar, continuând cu patronii care ne plătesc târziu sau deloc şi terminând cu guvernul care menţine taxe care n-ar trebui să existe şi binecuvântează scumpiri nejustificate, etc, şamd.
Cât despre democraţie, am visat eu cumva, sau în ţara asta s-a ţinut un referendum la care majoritatea s-a pronunţat în favoarea unui parlament unicameral? Faptul că a rămas totuşi bicameral mi se pare cea mai bună dovadă că totul e praf în ochii, că aşa a fost de la bun început…
Sau cel puţin aşa văd eu lucrurile, şi nu sunt dispusă să mă implic decât atunci când o să vină un un nou Ţepeş, care să-i adune pe toţi “in două temniţi large”. Până atunci mi se pare mai captivant să traduc poveşti idioate, pentru copiii noştri debusolaţi, care nu ştiu tabla înmulţirii, dar se dau în vânt după vampiri şi zombi îndrăgostiţi.
Am vrut să scriu “praf în ochi”; scuze pentru i-ul în plus şi pentru orice alte greşeli de dactilografiere.
mulţumesc, vero, pentru comentariu.
ai dreptate şi cu referendumul pentru parlamentul unicameral, dar şi cu lupta din care noi nu ne alegem decât cu jug mai apăsat.
Dragă Psi sunt de acord cu tine.
Din păcate, au fost urmate în continuare de către guvernele comuniste și post-comuniste directivele staliniste și anume păstrarea unei educații precare.
În mod intenționat , văd asta de 32 ani, se promovează non-valoarea.
carmen, tu ştii cel mai bine cum este cu educaţia. o ştim de fapt şi noi… dar are că nu ne pasă
toată admiraţia, psi.
respect modul în care ai ales să te implici şi tare mult mi-ar plăcea să văd că din ce în ce mai mulţi români vor pricepe că asta este şi ţara noastră, nu doar a lor.
tot ce avem de făcut este să arătăm că ne pasă şi că nu mai suntem dispuşi să le-o lăsăm la cherem.
e musai să pricepem: capul plecat sabia îl taie, iar omul tăcut aprobă chiar şi fără să vrea.
tibi, ţi-am spus deja, de câteva zile, de când urmăresc îndeaproape ceea ce se întâmplă, că nu o să tac. pentru că îmi pasă. pentru mine este un gest mic, admiraţie pentru voi, cei care aţi vorbit mereu despre ceea ce se întâmplă.
psi
această postare va avea efect de turnesol.
aşa să fie, tibi!
multu mult, psi. pe curînd.
să fii bine, tibi. poate, când ne-om revedea, lucrurile vor fi măcar mai limpezi, dacă nu mai bune.
Păi încotro să mergem? În direcţia pe care am apucat-o atunci când am ales “democraţia” prin împuşcarea dictatorului în ziua de Crăciun. Parcă nimic n-a mai mers cum trebuie de-atunci….
Foarte bine ai spus, Psi! Trebuie să luăm atitudine, pentru că este îngrijorător tot ceea ce se întâmplă …pe cârca noastră.
exact, alex, exact acesta este sensul acestei postări. nu îndemn la ceva anume, dar o introspecţie în propriile noastre conştiinţe şi un gest mărunt prin care să arătăm că ne pasă ar trebui.
buna intrebare ..
şi niciun răspuns, nu crezi, strong? ce faci, prietene? lu pisica îi este dor de tine.
ops:
psi draga, asta cu ” Incotro Domane” cred ca se intreaba mai degraba Dumnezeu ”incotro oameni”, pentru ca tot ceea ce facem si ce are loc, are loc dintr-o indepartare de moralitate, spiritualitate, omenie. Si atunci normal ca e dureros sa vezi ca oamenii se despart , nu se unesc, ca se urasc, nu se iubesc! E vream trezirii noastre, a celor multi, si a lasarii tuturor sentimentelor politicanesti deoparte
ai dreptate marius, dar cine stă să audă ceea ce spui? frate cu soră, părinte c copil sunt învrăjbiţi şi privesc arzând. şi asta nu din cauza căldurii.
nu stiu incotro pisicel… tara asta se duce de rapa
s-a dus deja, sim!
Nu am nici cea mai vaga idee incotro mergem. De la zi la zi se tot se intampla lucruri.
Tot ce imi doresc e sa ne fie tuturor bine…
din lac in put; acolo mergem.