despre oameni şi poveştile lor

psi- luneli: torid

arşiţa zilei cobora nemiloasă, asemeni unui animal de foc cu răsuflarea grea, măturând în calea ei orice palidă umbră. totul se uscase în jur. frunzele păreau atinse de boală, florile se ţineau unele de celelalte cu ochi orbi, casele trosneau pe la încheieturi şi peste liniştea fierbinte şi încremenită un vaiet prelung se ridica din gurile largi şi uscate ale pământului.

în micul oraş niciun om nu se încumeta să iasă pe stradă şi totul părea pustiu, abandonat, ca o rană deschisă uitată în lumină, peste care arşiţa trecea furioasă şi lacomă iar şi iar.  deasupra ei şi a tuturor, cerul părea o imensă coală de hârtie de un albastru incert, decolorat şi el de atâta fierbinţeală. viaţa se ascusese sub pecetea pietrei şi a pământului, atâta câtă mai era, aşteptând, pâlpâind ca o lumânare în bătaia vânturilor, tremurând..

femeia stătea ghemuită pe podea, cu rochia lipită de trupul fierbinte. părul lung, ca un animal sălbatic şi întunecat, îi acoperea chipul uscat, cel pe care nu se mai ghicea nicio emoţie, numai o aşteptare surdă a nopţii părea să îi mai chinuie, la răstimpuri, tâmplele.

prin pereţii subţiri se auzeau vecinele foşgăind. bătrâne şi mărunte, semănau din zi în zi cu nişte scrumbii uscate. din cauza căldurii nu puteau ieşi afară, pe banca preferată cu vedere lagră spre stradă, aşa că se adunau în întunericul fierbinte de alături şi boscorodeau întruna cu gurile lor lacome, încingând aerul şi mai mult.

femeia se gândi că cele trei ar fi fost numai bune de paparude. le-ar fi dus repede în piaţă, pe pietrele de acum seci ale fântânii, să cheme de acolo ploaia şi apa. zâmbi. boabe de sudoare îi coborau repezi pe spate şi femeia se ghemui şi mai mult, cu un scrâşnet ca de zahăr în oase. peste zi, cât totul şi ea însăşi ardeau, nu avea nimic de făcut şi îşi amăgea orele aşteptând, cu toate că nici noaptea nu aducea prea multă răcoare, ca şi cum şi în somn soarele mai trimitea suliţele lui fierbinţi.

se auzi un sunet metalic, undeva în apropiere şi femeia tresări. rămase o clipă cu urechile ciulite, ca un căţeluş la pândă, dar sunetul nu se repetă, numai zumzetul surd şi uscat de alături. închise ochii. oricum nu se putea vedea nimic în jur, camera era scufundată în întuneric, iar ferestrele acoperite nu lăsau să curgă niciun strop de lumină, numai căldura, insuportabila căldură căreia se silea să-i reziste. abia târziu, în noapte, cobora şi ea ca o nălucă printre ceilalţi oameni topiţi, alunecând cu grijă pe pietre, apoi se ascundea iarăşi, într-un amestec de oboseală chinuitoare şi aştepare. puţina sevă care îi mai era în trup abia licărea.

zgomotul de metal se auzi din nou, mai aproape. scrumbiile de alături păreau să fi amuţit şi ele. deschise ochii şi îl văzu. tresări. bărbatul, înalt, ca un contur de întuneric în întuneric, o privea cu răsuflarea grea, fierbinte, atingând-o. albul ochilor îi lucea straniu şi un miros de sânge venea disnpre el. în mâna stângă ţinea o ceaşsă în care zahărul ud sclipea.

nefiresc de aproape, bărbatul o ridică ca pe o păpuşă cu articulaţii moi şi o trase spre el. ea se supuse. ceaşca se sparse în mii de cioburi, zahărul se risipi, femeia simţi cu utimele puteri, două inimi bătând în cuşca propriilor coaste.

undeva, departe, se auzi un tunet sfâşiind carnea azurie a cerului, apoi totul încremeni.

povestea nu seamănă ci are legătură cu postări mai vechi cu zahăr şi vecini: furtuna şi aproape, departe.

dacă ai scris şi tu pe aceeaşi temă, torid, te poţi înscrie în tabelul alăturat, unde găseşti şi alte poveşti frumoase pe care te invit să le citeşti şi să le comentezi:

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

20 thoughts on “psi- luneli: torid

  1. rata, despre realitatea imediată şi torită şi despre atitudinea noastră civică vom vorbi cât de curând şi aici, chiar dacă până aum nu am scris niciodată pe această temă. eu cred că noi, ca bloggeri, avem puterea şi obligaţia de a ne face auziţi.

  2. nu tu diabetic nenea, iar zaharel pe usoara adiere de noapte parca mai resusciteaza amorteala functiilor organismului topit de zapuseli. contunua povestea, desigur. happy

  3. tibi, om bun, să îţi fie cu rost bun şi cu drag drumu ce-l faci. şi să ne regăsim cu bine. gând bun şi îmbrăţişări, prietene.

  4. timp să fie, geanina, că vine ea şi continuarea. timp să fie, pentru că am de gând să termin toate proiectele începute. apoi o să vi le dăruiesc.

Comments are closed.