paranteză

vom pleca amândoi:
tu la un capăt de lume,
eu înspre celălalt,
ne vor durea oasele
ultimei îmbrăţişări,
ne vor vorbi cuvintele tăcute din ochi,
cele care nu ni le-am spus,
inutilele,
ni se vor aşeza semne de legare
pe mâini, pe încheieturi.
vom pleca amândoi:
mai întâi tu, către răsărit,
mai apoi eu,
în miazănoapte
şi nicio rămânere între noi.
dar am să mă întorc într-o zi,
cândva,
am să te închid iar în cuvânt
ca într-o paranteză.

 

11 thoughts on “paranteză”

  1. draguţă îmbrăţişarea felinelor winking
    mi-ar prinde bine şi mie aşa o paranteză
    te îmbrăţişez călduros şi îţi doresc o zi răcoroasă

  2. dau paranteză pisicoasă când ne-om vedea. nu mă întreba când, că nu ştiu… când oi ajunge pe-acolo strig! bun aşa?

  3. “La Femme Nikita” era un film… happy

    Cu cât te devii mai rece, cu atât te apropii de extrema răcelii, în care vei fi fierbinte… Cu cât te distanţezi, cu atât poţi cuprinde sau reuni mai mult între paranteze… happy

    Foarte faină.

Comments are closed.

error: Content is protected !!