poezii

pasăre de hârtie

Paper Birds © by fiverlocker

prindere şi desprindere,
aripi ce taie dimineaţa în două
ca o răsuflare grea e lumina
ce ne ţine la distanţă
coborând alene pe dealuri.
legare şi dezlegare,
pietre ce desenează drumul
dintre două secunde
cea albă, a zilei, râzând,
cea neagră, dans de iele
haluciant.
veghez pământul,
respiraţia lui o aştept,
decurion inutil pe vreme de pace,
eu cred în declaraţia de independenţă
a clipei ce nu vrea să devină
trecut.
dor şi rămânere,
timpul oprindu-şi respiraţia
dulce şi dantelată
promisiune de vânt
eu sunt pasărea de hârtie
prin ploaie trecând.

 

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

43 thoughts on “pasăre de hârtie

  1. doi autori psi?
    vero şi grişka; da da daaaa, aşa e. happy
    – – –
    psi, prezentul trebuie să devină trecut….
    cum altfel am dobîndi viitorul?

  2. da, tibi, prezentul trebuie să devină trecut, e inevitabil și e bine. dar nu ai trăit niciodată o clipă care nu voia să se desprindă, să le facă loc celorlalte care urmau? ori: nu ți/ai dorit niciodată ca o clipă să se poată împotrivi cu perfecțiunea ei, timpului, curgerii?

  3. nu în momentul în care acea clipă era în plină trăire, psi.
    eram prea ocupat cu prezentul acelei clipe.
    nu puteam fi conştient că acea clipă, trece.
    ulterior, sigur că da…

  4. Bravooo Vero si Griska, sunteti cei mai tari kisskiss

    Pisicel, la poezia ta ce pot spune decat ca e foarte reusita si frumoasa.. dar deja ma repet.

  5. Hop si eu…ultima, dar sper ca nu cea de pe urma..laughing..
    psicel… superb!!..chiar nu stiu cum as putea spune altfel..laughing

  6. Si cand ne gandim,ca timpul e de hartie, se rupe ireparabil azi si cu toate silintele noastre, il putem pastra doar pe hartii…fotografice! Frumoase comparatii, psi!

  7. aşa cred şi eu, tibi. dacă am fi conştienţi de importanţa clipei, poate că altfel am privi totul. şi aştept astăzi o clipă anume… cu zâmbet. bună dimineaţa prieten bun!

  8. iar eu am roşit de bucurie, de plăcere să te găsesc printre duzinari! mulţumesc mult, radu! happy

  9. marius, eu cred că nu conştientizăm cu adevărat trecerea timpului şi fragilitatea lui. doar când nu mai este, a fost… atunci ne amintim.

  10. scorpio, nu învăţăm de fapt nimic. trăim ca şi cum mâine ni se datorează… şi nu e aşa. sunt rare lecţiile pe care le învăţăm, deşi timpul ni le tot şopteşte.

  11. bai, am participat si eu la duzina! nu e creatia mea. recunosc. dar am pus-o acolo, langa ale voastre, ca ati scris frumos.

  12. big like, ano! happy totuşi, recunosc, de prin noaptea albă ce a trecut tăcută peste genele mele, ascult altăceva, tot de la tine primit mai demult. ghici? tom waits o cântă…

  13. nu esti intreaga! ti-o fi dezlegat waits luna. 😆 da’ ce zici de trompeta de la min. 2:18?

  14. “eu cred in declaratia de independenta
    a clipei ce nu vrea sa devina
    trecut

    dulce si dantelata
    promisiune de vant”
    foarte imi placu… si imi suna ca o continuare a poeziei de sambata…

  15. dar am fost vreodată întreagă? 😆 recunoaşte şi tu că e superbă jersey. mai poţi să spui ceva auzind trompeta aceea? winking

  16. a poeziei de sâmbăta trecută? stai să văd ce am scris sâmbăta trecută… surpriseops: am uitat!

  17. Buna seara, Psi!
    Clipa probabil ca nu vrea sa devina trecut happy Nici noi nu vrem. Si uneori, jur ca sunt constienta ca o vreau perpetuu prezenta clipa aceea… Numai ca, ea nu vrea…timpul trece impasibil. Si clipa face parte din el. Frumos … un dans de iele… iele-rusalii… chiar frumos happy

  18. Mi-am luat dezlegare la distanţă, căci decurion îs, dar  în alte lumi şi am alte scânduri sub picioare, pe care să le calc. Nu, nici un dans printre dealuri drumul meu, ci mai degrabă  o desprindere temporară ce-mi sporeşte avântul de dimineaţă către iubirea-mi: teatrul.  Pun declaraţia nu  sub soare, ci sub spot. Da’ îmi e dor, să nu te îndoieşti!…îmi e dor de vorbă dulce, de joacă dantelată

Comments are closed.