despre oameni şi poveştile lor

apele oglinzii

din apele oglinzii îmi zâmbeşte adesea o fată. poartă în privire multă sensibilitate şi ţine ochii larg deschişi. atentă la tot ce este în jur şi mai cu seamă la mine. îi zâmbesc a recunoaştere: eu sunt cea care va deveni peste timp, iar ea este cea care am fost. timpul ne măsluieşte amintirile.

ca să ajungă până la mine, ea trece adesea prin vămi care o lasă mai mereu săracă pentru că plata trecerii este întotdeauna mare, câte un vis la un pas de împlinire, căruia trebuie să-i dezlege nodul, eliberându-l. visul o va aştepta la întoarcere, aproape uscat, bolnav de absenţa ei.

în spatele meu, ca un abur, stă şi zâmbeşte spre noi o femeie cu părul alb şi ochii calzi, luminaţi de o taină. ea ne recunoaşte: suntem amândouă ceea ce ea a fost cândva, purtăm fiecare semn al aceluiaşi vis al ei la tâmplă şi incertitudinea că vom deveni forma ei concretă. timpul ne deformează zâmbetul.

ţin ziua de ieri în mâna dreaptă şi pe cea de ieri mi-s promisiunile lui mâine. dar pe suprafaţa argintată a oglinzii un singur chip îmi zâmbeşte: al meu.

spune-mi că mă recunoşti, timpule!

 

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

14 thoughts on “apele oglinzii

  1. e a doua oară când scriem aproape în acelaşi timp şi, chiar dacă pornim lucruri diferite, parcă ajungem la aceeaşi concluzie. noapte liniştită!

  2. carmen, postările mele sunt întotdeauna programate pentru ora 00.02. iar de scris… sunt de-a valma. textul de astăzi a văzut cerneala undeva prin marte sau aprilie. happy excepții sunt duzina și joaca de luni care sunt scrise întotdeauna după ce inventez provocările, desigur.

  3. 😆 rata, uite exemplu… pentru luni scrisesem două povestioare care vor apărea mai încolo, altfel, rescrise, pentru că ideile mi s-au părut a avea nevoie de șlefuiri. din acest motiv poezia care a apărut a fost scrisă duminică seara, puțin înainte de apariție.

  4. http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=6t949ErrEfo

    Monday
    Restate my assumptions
    Heaven and hell
    Do not exist
    Tuesday
    Restate my assumptions
    If you die you do so
    At your own risk

    Into the heart of darkness
    Beyond the point of no return

    Wednesday
    Restate my assumptions
    Beauty is not
    The same thing as youth
    Thursday
    Restate my assumptions
    Only one thing beautiful
    That’s the truth

    Into the heart of darkness
    Beyond the point of no return

    What the fuck is happening?
    Where has everybody gone?
    What the hell is going on?
    There is nothing as frightening as being alone

    Friday
    Restate my assumptions
    The writer writes for himself
    Not for you
    Saturday
    Restate my assumptions
    A song is not a song
    Until it’s listened to

  5. Minunate gânduri, dragă Psi!
    Apele oglinzii, adânci ca un lac de munte.. Iar timpul ăsta, se tot joacă cu imaginea din oglindă, făcând mereu schimbări ce ne uimesc.
    Îţi doresc o zi cât mai frumoasă! happy

  6. eu cred ca ne recunoaste timpul si mai cred ca se amuza copios cand ne vede grimasele in oglinda tongue. seara faina…

  7. “the writer writes for himself”.. aşa spuneam şi eu, dar mai aveam totuşi o umbră de îndoială pentru că alţii spuneau că nu e aşa. mulţumesc draga mea, mulţumesc.

  8. carmen, se poate spune şi aşa, deşi revin mult prea rar asupra ceea ce am scris. dacă de prima dată nu s-a aşezat pe placul meu se dă uitării.

Comments are closed.