culori

alb… de marți….

acest text a apărut în toamnă, în ciclul culorilor mele și rămâne unul dintre cele mai dragi. este felul meu de a-mi reaminti cele scrise cândva. să fie oare ziua tăticilor de vină sau faptul că astăzi este ziua internațională a familiei?

te privesc cu mirarea copilului care am fost întotdeauna: ai albit şi parcă începi să semeni tot mai mult cu bunicul. aceleaşi mâini brăzdate de ani, aceeaşi frunte ninsă.  te-a nins tată şi ţi-e trupul mărunt, ca o spinare de pasăre în iarnă.

mi-ai spus să mă aşez lângă tine şi stăm amândoi, unul lângă celălalt, ca două picături ale aceluiaşi sânge. nu ne spunem nimic, mărunţelule, căci ce ar mai fi de spus? te privesc şi stau lângă tine. oare mă crezi dacă îţi spun că mi-e dor? văd curgând în venele tale toate amintirile copilăriei mele şi îmi amintesc, nu ştiu de ce, cum mă aruncai în sus… “până la cer, tată! până la cer!” şi hohotele de râs ascunse în ceaşca plină de cacao şi privirile pline de înţeles pe lângă prăjitura aburindă a mamei.

stau lângă tine şi un dor alb de tine mă înconjoară, tată. un dor ca de zăpadă.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

12 thoughts on “alb… de marți….

  1. azi il sun pe tacamiu…asa ce mi-a venit un dor…
    imi amintesc ca ma ducea pe umeri…si era atent de fiecare data sa nu dau cu capul de diferite chestii! imi mai amintesc ca adoram sa-l tin de mana pe strada. saream intr-un picior, ridiam amandoua picioarele faceam fel de fel de acrobatii tinandu-l de mana. si acum am in minte mana lui rosie….dar nu zicea nimic laughing). hai te pup…

  2. păi și nu ne chemi și pe noi la o bere, tibi? happy știi, eu sunt sigură că și fiul tău ar spune la fel ca mine… sunt tare sigură de asta.

Comments are closed.