mâine

written in slumber © by matryosha

scrijelind pereţii de hârtie,
aşa o ştiau,
aşa o văzuseră,
în cuşca neîncăpătoare a zilei.
mâine nu am să recunosc nimic.
topind apa tăcerii,
cea înaltă,
aşa o voiau,
aşa o priviseră,
în căuşul prea strâmt al nopţii
ce nu tace.
mâine nu am să mai ştiu nimic.
rotind braţele larg
ca pe nişte aripi inutile, de hârtie,
înmuiate în cerneală
invizibilă,
mâine te voi duce mai departe
în vis.

FacebookTwitterGoogle+Share

16 thoughts on “mâine

  1. Multumescu-ti Tie Doamne ca exista “maine” si ca sunt sanatos si ca ma pot misca. Si maine ca si azi voi face inca un pas in cautarea femeii vietii mele. De la blogul tau mi-a venit idea sa creez un blog pe care sa public foiletonul pe care cred ca il voi intitula “ Scrisoare catre femeia vietii mele” in care sa povestesc aventura cautarii femeii pe care sa o iubesc. Sunt abia in faza incipienta dar deja am postat pagini interesante.

  2. am fost pe la tine. curios că tocmai eu, care nu scriu despre mine, te-am inspirat. totuși, cum ai ajuns pe blogul meu aș fi curioasă… baftă îți doresc în scriere și în căutarea ta. happy

  3. psicaaa,

    ai scris de “maine” dar azi mi-e preaplin.
    mi-e violet-argintiu al unui “ieri” ,nostalgic azi.
    azi mi-e un maine care trece,iar maine imi va fi azi -ziua care ma va umple.

    m-ai dus cu gandul la un “ieri” -hahat din anii de liceu.
    eu si adela…si iubirea noastra tacita pentru acelasi baiat…si mai era si Eminescu. nu vorbeam despre el intre noi fiindca imi era mult prea draga adela astfel ca eu am renuntat pentru ea si ea a renuntat la el pentru mine.nu ne-am rostit asta dar,o stiam amandoua.
    asa ca ne-am luat de manute si chiuleam de la ore prea pline pt noi…in detrimentul unui catarat in copac undeva in spatele curtii a scolii …iubindu-l pe Eminescu..aducandu-i oda prin versuri,prin dedicatii,declaratii …

    in fond cu gandul amandoua la acelasi pusti,baiat-atat de barbat nou. timidul el al niciuneia .
    azi mi-e maine-maine va fi bine.

Comments are closed.