poveşti din labirint

furtuna

A Man Behind the Window
se ridicase ca din fum şi din hăul cel fără de capăt. lacrima amiezii se prelingea în fereastră, înnegrind lumina, iar el se clătină uşor, prins de ameţeală, ţinându-se cu mâinile amândouă de pervazul ferestrei. inima îi bătea cu putere, dar o bucurie nouă se ivi din furtună: în spatele lui erau toate lucrurile ştiute, în jurul lui plutea aerul cald al siguranţei. era acasă şi era bine, ba chiar şi inima, zbuciumata lui inimă, se afla la locul ei, între coaste.

se întoarse cu spatele la fereastră şi găsi din ochi, pe un colţ de masă, sticla şi paharul de coniac, aşteptându-l. îşi turnă un deget de lichid şi apoi sorbi încet, plescăind de plăcere. îşi aprinse o ţigară şi se lăsă moale pe covor, închise ochi şi zâmbi.

prin pereţii subţiri se auzeau gemetele vecinei sale, o femeie apetisantă şi coaptă, despre care toate babele trăncăneau cu invidie. ştiuse despre ea şi uitase toate bârfele, babele îl opreau mereu, tainic, ca şi cum ar fi vrut să-l ferească de un mare rău, de nurii şi ademenirile ei, iar când o întâlnise în sfârşit, înţelesese totul şi zâmbise: femeia era un cal sălbatic, dar nu pe gustul lui. şi-o amintea râzând numai când o auzea, uneori în toiul zilei, albind parcă şi mai mult vecinele vârstnice ieşite pe bancă, alteori nopţile şi atunci ghicea scufiile dantelate, răvăşite de nesomn, din care urechile se ciuleau ca şi cum şi-ar fi ascultat propriile tinereţi pierdute.

inima i se potolise de multă vreme, lichidul de chihlimbar i se plimba prin trup încălzindu-l, chiar şi gemetele se opriră o vreme. numai afară, dincolo de sticlă, natura îşi făcea de cap, aruncând cu furie imense şi imaginare găleţi de apă peste pământ.

se lungi pe covor şi stătu aşa un timp, cu toate simţurile toropite, ascultând neatent zgomotele ce ajungeau la el. altă dată ar fi răspuns la chemarea naturii fără să-i pese. altă dată i-ar fi ieşit în cale, sfidând-o, dar nu acum. şi îşi simţi trupul arcuindu-se iar şi bătăile inimii înteţindu-se iar, a nelinişte, ca în visul ce îl trezise înspăimântat. fereastra cedă şi furtuna năvăli în cameră cu pletele ei de ape, ca şi cum îl căutase, un urlet se auzi de undeva, din el sau poate că nu, dar un tremur îl prinse şi îi albi privirea. nu, ceea ce crezuse că visase cu câteva clipe înainte, coşmarul ce îl dusese în iad, nu era nălucă şi fum ci o anticipare a ceea ce urma, aşa se întâmpla, clipă cu clipă, ca un film lent şi nu putea să nege.

tremura atunci când reuşi să închidă fereastra. două mâini mici, de femeie, se prinseră de spatele lui gol şi când se întoarse spre ea îi recunoscu sânii mari, grei, dar nu şi chipul. pe mâini avea semne de sânge, iar în ţeasta rasă îi lucea un cuţit. femeia căzu la picioarele lui, transformându-se într-o baltă de apă roşie, înghiţită de covor. dispăru într-o clipă, aşa cum apăruse, ca un hohot de râs. în camera cealaltă se auzi un scâncet apoi uşa se deschise larg şi în chenarul ei, luminoasă şi goală, îi zâmbi vecina:

– am rămas fără zahăr la cafea… poţi să îmi împrumuţi tu puţin?

pământul îi fugi de sub picioare. cu o ultimă scânteie în privire recunoscu lama argintată a cuţitului…

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

38 thoughts on “furtuna

  1. şi iată cum uneori realitatea este mult mai îmbietoare şi mai apetisantă decît visul devenit un coşmar sîngeros.
    sper că eroul acesta avea destul zahăr şi pentru cafea, nu doar pentru coniac. happy

  2. psi
    ce n-am priceput? femeia rasă şi cu cuţit în loc de coafură s-a transformat într-o baltă, s-a scurs în covor şi a dispărut, în timp ce vecina, după ce a terminat de mutat o parte din mobilă, a venit să împrumute zahăr pentru a-şi recăpăta puterile pentru cea de-a doua repriză de mutat mobilă. big grin
    nu?

  3. carmen, te citesc de acasă, un pic mai târziu… ca pe voi toți de altfel! abia aștept!

  4. cuţit real dar, decorativ. big grin
    aştept cu interes, continuarea. cu zahăr şi cu cafea şi cu ce mai vrei tu să povesteşti. happy

  5. tibi, ești un optimist și-mi place! bineee… cuțitul de curățat mere să fie! dar continuarea nu știu, nu promit… numai dacă vor cuvintele.
    daaar… de ce nu ești în tabel? sad

  6. geanina… habar nu am. sincer, am scris vreo trei furtuni, aceasta a fost prima și mi-am zis să-i dau întâietate. big grin

  7. sincer? habar nu am dacă va fi, carmen. muza mea e capricioasă și scrie cum vrea ea. am deja două povești începute…și lăsate în aer. sad

  8. Mi-a placut furtuna ta. Profunda . Balta rosie m-a dat gata. Ce ti-e si cu efectele lichidelor netransparente.

  9. ooo, draga mea… de mult nu ai mai scris cu noi! fii bine venită! acum fug să te citesc! big grin ce mă bucur!

  10. psi, protestez.
    uite: şi ratzone a scris despre furtună daaaar, nu s-a înscris în tabel.
    păi veeezi, că sunt mult mai mulţi uituci pe lumea asta?
    de ce sînt eu special? 🙄
    tongue

Comments are closed.