poveşti din labirint

clepsidrama fantasichinezică

– să-i punem cătuşe!

– nu, nu, cătuşe nu! se va dezlega iarăşi! eu zic să-l ucidem pur şi simplu!

– ai uitat, cap de maimuţă, că nu poate fi ucis?

cel numit astfel clipi cu un aer nătâng, ca şi cum pierduse dintr-o dată sensul cuvintelor. arăta caraghios şi stângace, în ciuda staturii sale impresionante, cum stătea aşa, ca un copil prins cu degetul în oala cu smântână. mormăi cu capul plecat:

– atunci…?!

– eu zic să-l lovim în cap! poate, de la o lovitură mai zdravănă, îşi pierde memoria!

ceilalţi trei se uitară lung şi întrebător. oare era posibil? desigur că cel care vorbise ultimul, cu mutra lui de şoricel şi ochelarii bandajaţi, era cel mai isteţ. o dovedise de multe ori, aşa că acum ceilalţi păreau să fie cumva inferiori lui, ascultându-l, aşteptându-i părerile. chiar el fusese cel care avusese ideea capcanei, a gropii acoperite de frunze în care zăcea acum namila inconştientă, după ce alergaseră cu toţii din calea ei disperaţi. o fugă adesea repetată şi în care pierduseră pe rând pe câte unul, inevitabil. iar primul căzuse, surprinzător, chiar căpetenia lor, cel care nu se temea de nimic: namila îl înşfăcase cu laba lui mare şi, deloc impresionat, îl strivise cu fălci puternice.

acum, când rămăseseră atât de puţini, se priveau încurcaţi. fiecare dintre ei visase pe ascuns această clipă, o dorise, dar se pare că nu se gândiseră îndeajuns la ea; fusese mai degrabă o imposibilitate devenită, cu oarece şansă, posibilă. namila căzuse în capcană şi auziseră cu toţii în urma lor zgomotul de oase rupte şi urletul înfiorător apoi, de durere, leşinase şi abia târziu apărură şi ei pe marginea gropii, încercând să găsească repede o soluţie. inimile le băteau cu putere.

– totuşi nişte cătuşe…

– şi când se va dezlega o să ne halească pe toţi!

– atunci… ?

– apă de zâne! eu zic să încercăm cu apă de zâne!

– să-l înecăm?

– nuuu… o să-i dăm să bea!

– şi o să vrea?

– îl forţăm!

– cât?

– cel puţin o găleată!

– nu mai bine un butoi?

– şi cum îl facem să bea un butoi?

– oare o avea efect asupra lui?

atmosfera se umplu cu electricitate. cei patru ţopăiau de colo, colo, surescitaţi, ca nişte marionete cu încheieturi moi, cărora li se încurcaseră aţele. unul adusese o găleată, un altul trăgea după el colacul unui furtun ca un şarpe obosit, iar ceilalţi doi aduceau icnind un butoi pântecos şi plin, ca o bucată de soare.

reuşiră în cele din urmă să pregătească totul, apa de zâne lucea sângeriu şi namila începu uşor să dea semne de trezire.

– cred că îi place!

– aşa zic şi eu!

– ne-ar mai trebui un butoi!

– încă unul?

seara veni peste ei mai molcom ca de obicei. namila sforăia liniştită, cei patru, sfârşiţi de oboseală, şedeau tăcuţi pe marginea gropii. în jur, ca după furtună, butoaiele goale stăteau risipite. deodată cu seara căzu şi liniştea peste ei. şi nimeni nu mai spunea nimic.

într-un târziu adormiră pe rând, cu ochii la stele sau la namilă. noaptea îi înveli cu răsuflarea ei, orele treceau cu paşi moi, legate una de cealaltă cu lanţuri de vrajă. lungi.

dimineaţa îşi aruncă suliţele pe cer trezind soarele şi liniştea fugi speriată. cei patru se treziră pe marginea gropii unde acum nu mai era nimeni.  o spaimă îi prinse pe toţi în pumnul ei, o spaimă nouă şi grea. clipele treceau de acum repezi, ca bătăile inimilor lor care se auzeau acum ca răpăitul de ploaie.

nu, nu poţi îmbăta timpul. risipite, butoaiele păreau o clepsidră spartă din care fugise nisipul.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

34 thoughts on “clepsidrama fantasichinezică

  1. Nu poţi îmbăta timpul, aşa e. Prea mare namilalaughing
    Am stat cu sufletul la gură să văd unde mă duce basmul tău. La urmă mi-am amintit să respir, după ce m-am trezit năucă şi surprinsă.
    O săptămână însorită să ai!

  2. Mi-a placut imaginea … un om garbovit si mana Timpului, sau a Destinului, ce-i cronometreaza ultimele clipe.
    Orizontul se transforma intr-o linie de finish imaginara spre care dansul se indreapta resemnat.

    Pe cerul innorat cateva pasari calatoare se grabesc sa zboare spre un tinut cald … acolo unde palpita viata.

  3. Ma tot intreb, citindu-te, ce legatura exista intre, meseria pe care o desfasori in mod uzual, si scrisul atat de minunat pe care il asterni pe foaie! Fie-ti firele de nisip din clepsidra, indestulatoare pentru tot ceea ce vrei sa faci in viata!!

  4. poate se imbata timpul asta dar cine stie din cate butoaie. sa-i mai dam niste apa de zane…zic tongue.
    mi-a placut psic. zi faina sa ai happy

  5. Felicitari, psi…mi.aplacut ce am citit…stii, eu scrisesem si pt duzina de cuvinte, dar n,am gasit nicaieri la tine unde s,o public, asa ca am renuntat..pacat, a fost f distractiv cu acele cuvinte

  6. …din pacate,linkul catre scorpio nu l.am putut adauga pentru ca e gresit se pare…sper ca nu va fi nicio problema. daca va remedia eroarea, il voi adauga in lista.

  7. offf…abia acum am descoperit unde trebuia publicata duzina de sambata….crying ce rau imi pare, scrisesm ceva ce imi placea mult…asta e, ramane pe data viitoare…o sa refac linkul , sa nu mai fiu indusa in eroare..
    o zi minunatahappy

  8. vanessa, tabelul a fost activ toată ziua de sâmbătă, până ieri dimineaţă în cadrul postării mele. ca şi regulă, întotdeauna va fi o postare la mine, fie că particip sau nu la joacă, iar în cadrul ei este tabelul, activ 24 de ore.

  9. scorpio nu poate modifica ceea ce a inserat, doar eu. ceea ce am şi făcut deja. dar cred că puteai prelua linkul ei direct de pe blogul ei. winking

  10. Mersi, psic…problema e ca habar nu aveam unde gaseam blogul ei, dupa cautarea pe google, ajunsesem la zodii…o s.o adaug in lista

  11. sunt convinsa ca a fost, doar ca eu am cautat in alta parte…am adugat linkul gresit catre clubul psi…e vina mea crying..si sunt atat de “pink” am facut rubeola, iar samabata aveam si febra mare, asa incat n.am cautat unde trebuie,…asta e laughing

  12. doamne, chiar ca sunt imprastiata zilele astea…nu mi.a dat prin cap sa ma uit acolo…si nu stiu de ce, blogpotul refuza sa.ti afiseze comentariul de la articolul meu, desi in email imi apare, la comentarii, nu….nu e prima data cand se intampla asta si e destul de suparator, asa ca iti voi multumi aici pt observatiile tale. Poate ca ar fi sunat mai original in sensul descris de tine, dar eu sunt o incurabila amatoare de romatism si happy- end, asa incat….desi nu are nimic a face cu explicatia data de dex celor doua cuvinte din titlu, eu am scris ceva cum mi.a sugerat mie imaginatia ca ar fi o…clepsidrama fantaschinezica…sincera sa fiu, nici macar nu credeam ca aceste cuvite axista laughing)

  13. chiar şi fără să-mi apară comentariul, tot spun că este frumos ce ţi-ai imaginat tu! happy există aceste cuvinte? 😆 nuuu… dar ce contează? important este jocul.

Comments are closed.