poezii

renaştere

 

nu ţi-am scris niciodată că sunt înaltă,
nici frumoasă nu ţi-am spus că sunt,
cu ochii plecaţi în pământ,
o teamă mereu singură mă lasă.
nu ți-am spus niciodată ce mă apasă
şi nici lacrimi lângă tine n-am pus,
crucile pe toate mi le-am dus,
melc prins de propria-mi casă.
nu-mi ştii în ochi decât râsul senin,
lucirile zilei nu-l şterg niciodată,
doar în singurătate, cu mine la masă,
îmi sorb nectarul venin.
şi azi, când tăcerea mă frânge
şi mi-e zâmbetul înecat în pustiu
eu caut cenuşa omului viu
şi renasc din sânge.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

15 thoughts on “renaştere

  1. Superb Psi, superb happy
    Cred ca din tot ce-am citit scris de tine cel mai mult ” te prind ” versurile “. In ele ti se aseaza cuvintele intr-un fel unic.
    Zambet tie si zi frumoasa.
    happy

  2. buna dimineata psic! mai trebuie sa precizez ca m-au vrajit aceste versuri? am o senzatie ciudata…te-ai gandit si la mine cand ai scris ?? tongue. hai pop…

  3. o să mai fi, ratzone, de multe ori aproape şi vei renaşte de fiecare dată. iar din zbucium se va naşte cuvânt. îţi mulţumesc mult.

  4. simona, întotdeauna o fac. şi atunci când doare cel mai mult, zâmbetul este şi mai intens… te pup şi eu!

  5. sărumâna, lotusica. despre vers: scriu versuri – cu pauze- de când aveam opt ani şi abia ştiam înşiruirea rostuită a literei. poate de aceea?

  6. geanina, tu ştii, eu am mai spus: atunci când scriu nu mă gândesc la nimic. big grin te îmbrăţişez şi îţi spun că de ţi se par potrivite ţie nu e greşit… oricât am fi de diferiţi ca şi oameni, mai şi semănpm. winking

Comments are closed.