poveşti din labirint

prea multă linişte

… nu este niciodată în inima mea. de cele mai multe ori trec pe acolo, prin sângele meu amestecându-se, năvalnice sentimente, răvăşind apele adânci ale unui lac aparent liniştit şi calm.

prea multă linişte nu este niciodată în mintea mea. cuvinte se nasc şi refac adesea podeaua de gânduri, cea pe care păşesc uneori în fragil echilibru, pas pe sticlă.

ce este dincolo de tăcere?

ce este dincolo de cuvânt?

uneori, între inima mea şi mintea mea este un dialog. uneori e prea multă linişte. ca acum. alternanţe.

semne de alt anotimp mă smulg iernii. de data aceasta nu-i spun nimic. ştiu că soarele nu mă va recunoaşte, că florile toate câte or veni nu încap în ele setea mea de alb, un alb rece ca marile stepe ale gândului, cele sub care se nasc, întotdeauna se nasc, cuvintele.

şi dincolo de cuvinte o inimă.

păşesc în labirint aşa cum nu am mai făcut-o de mult, încet, cu paşi mărunţi, cu senzaţia că m-am întors după mult prea mult timp, neîngăduită absenţă, deşi plecată cu  adevărat nu am fost niciodată. locul îmi pare tăcut şi gol, parcă nici vântul nu se mai joacă pe aleile rămase încă în iarnă, chiar în absenţa zăpezii, dar şi a mugurilor.

şi totuşi ştiu, în balansul acesta, cuvintele îşi caută singure forma şi rostul.

mă aşez pe o bancă şi le aştept aşa cum aştept un om. ştiu că mai devreme sau mai târziu un om va veni, căutând forma cuvintelor care vorbesc fără rostire.

cum îţi spuneam? prea multă linişte nu este niciodată în inima mea. câte un om trece năvalnic pe acolo, lăsând urme adânci. iar atunci când tace, îmi pare că inima mea despre om vorbeşte, îi spune minţii mele mai cu seamă poveştile cele nescrise ale lui mâine.

ce este dincolo de tăcere?

ce este dincolo de cuvânt?

prea multă linişte?

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

31 thoughts on “prea multă linişte

  1. great minds think the same big grin
    daca n-as fi scris cu cateva ore inainte, as fi zis ca m-am inspirat din compunerea ta. cred ca iarna asta lunga ne-a obosit si tranzitia pe care o asteptam dureaza prea mult. o saptamana usoara, pisic!

  2. Buna dimineata pisic si miauuu-vorba lu Griska- pe care-l salut cu aceasta ocazie..Deci, miauuu, din nou…Fluidu linistii imi da o senzatie de spleen (uauuu, ce cuvinte folosesc, imi place rostuirea lor) laughing

  3. dincolo de cuvânt e zgomotul pe care-l produce ricoşarea lui,
    dincolo de tăceri sunt alte tăceri în legătură cu nişte zgomote
    …multe;
    pentru nimic altceva decât o tăcere închisă uneori în cuvânt,
    dincolo de care e uneori câmp de pace, alteori de război,
    dincolo de care…poveste…
    dincolo de poveste, o piatră…
    dincolo de piatră nu ştiu ce este,
    dar stă lipită tăcerea,
    un cuvânt.

  4. o săptămână uşoară şi ţie, redsky! te-am citit şi am zâmbit! happy eu sunt în faza de oboseală cronică netratabilă.

  5. virusache, miauu! auzi la el, fluidu liniştii! 😆 şi-a cam sărit sufletul când l-ai văzut pe wilson ce topit este, hai, recunoaşte!

  6. dincolo de tacere este adevarul iar dincolo de cuvant este sensul iar dincolo de toate, tare mult mi-a placut happy! zi faina psi…

  7. psi, de multe ori nu stiu ce este dincolo de taceri, de cuvant, de liniste si nici nu am idee cum sa aflu. Poate fi viscol de iarna sau poate fi vreme buna,toate-s din viata, oameni, anotimpuri, stari, intrebari…
    Tie sa-ti fie senin!

  8. Dincolo de tăcere trebuie să fie cuvântul, iar dincolo de cuvânt din nou tăcerea apăsătoare. Iar înainte, după şi între ele o duzină de cuvinte nerostite, dar gândite! happy

  9. eu spun aşa: dacă avem două urechi şi o singură gură, nu ar fi potrivit să ascultăm de două ori şi să vorbim o singură dată? articolul înscris de tine nu corespunde jocului şi va fi şters, sper să înţelegi asta. mulţumesc.

  10. aşa să fie, dana! happy numai că eu spun aşa: ceea ce rostim este vorbă şi-i fragilă pentru că o duce vântul ca pe o frunză. ceea ce scriem este cuvânt şi e de neşters.

  11. apropos psi dragut, eu azi am descoperit o noua bucurie, aceea de a vedea cum s-au inselat cei de la meteo. La mine e un soare incapatanat, ti-as trimite o bucata happy

  12. Mie imi place tacerea. Dar tacerea aceea plina si nu pustiita. Tacerea plina de necuvinte. Cea in care te apropii de un om mai aproape decat ai putea-o face prin cuvinte.
    Iar in mine linistea se impleteste cu zbuciumul caci sunt o apa, iar din partea unei ape nu stii niciodata la ce sa te astepti. NIci macar ea nu stie pe unde o sa curga. He, he happy
    Zambet tie, Psi happy

Comments are closed.