despre oameni şi poveştile lor

un loc în inimă

marrakech street © by louisathomson

pe străzile înguste, pline de zgomot şi de praf, se lasă molcomă liniştea înserării, acea linişte ridicată din respiraţia caldă şi egală a pietrei, pe care dansau arabescuri migăloase, dantelării minuscule ca şoaptele unei poveşti repetată iar şi iar, la fel de încântătoare.

cerul îşi vărsase cerneala albastră de peste zi în fântâni şi purta acum, cochet, reflexia violetă a umbrei, ademenind stelele ce mai întârziau puţin, potrivindu-şi lucirile pe la colţuri.

pe sub arcadele mari, femeile treceau lipăind cu picioarele lor goale, ascunse în vălurile lor, tivite cu fum de mirodenii din creştet şi până în tălpi, conturul unei pofte ridicându-se din pâlnia mare a vasului de lut ce dormise şi el ore bune în jar, nestingherit şi leneş.

pe covorul moale şi roşu, o pisică urmărea atentă desenul din ţesătură, ca un mic general aplecat deasupra hărţii sale, mimând din mustăţi noi strategii, aparent indiferentă la freamătul şi agitaţia din jur, dar pândind cu răbdare sursa mirosului cald, aşteptându-şi tainul.

dincolo de ea, perne moi, colorate, aşteptau oaspeţii, înfoindu-şi mătasea din care se ridica încet un cântec de roze, attar, acelaşi parfum greu şi dens ce avea să însoţească puţin mai târziu cafeaua din care râdeau coji fine de portocală.

îi plăcea să privească, totdeauna fusese aşa, spectator neştiut, trecând prin tablourile vieţii pe care le păstra apoi în inimă, evocându-le apoi, adesea, călător neatins de blazare şi încă atât de însetat de cunoaştere. prin aparenţa de leneş a privirii îi curgeau scânteind curiozitatea şi dorul, prin fiecare fibră chema neştiutul, amăgindu-l şi absorbindu-l cu toate simţurile, învăţându-l pe bucăţi şi în întreg. ştia deja, dar continua să meargă, să privească atât cât îi era îngăduit, viaţa la ceasul înserării, cu inima larg deschisă şi un zâmbet pe chip.

mai fusese pe aici şi ieri, şi alaltăieri, mâine însă avea să plece, dar acum se mai putea bucura de ceea ce vedea. acum nu era o amintire ci o trăire.

cineva apăru în uşa unei case privind în lungul străzii şi până dincolo de ea, la grădinile mari ce îşi desfăceau farmecele de culoare şi miros, de floare şi de sevă ce dormise până atunci, ferindu-se de arşiţa zilei. prin ochii negri îi trecu o lucire de iatagan, pe chipul aspru i se citea oboseala. îşi întoarseră privirile pentru o clipă, apoi omul dispăru murmurând ceva neînţeles şi un glas de copil îi răspunse vesel, aşa i se păru.

merse mai departe. prin liniştea serii se auzea tot mai mult cântecul vieţii şi ştia, iarăşi ştia acum, că murmurul acesta de care se apropia, venea dinspre piaţa mare, locul unde avea să ajungă curând. piaţa cu negustorii de dulciuri şi mirodenii de care nu se putea parcă desprinde, cu mâncarea ce ademenea turiştii lesne de recunoscut după expresia chipurilor şi aparatele de fotografiat, cu amestecul de covoare şi de bijuterii, suveniruri şi grămezi de fructe ce se rostogoleau în privire, piaţa în care râdeau dolofan butoaiele mari, pline cu măsline, dar şi cu parfum, muzică, freamăt, voci, râs şi prin care avea să treacă încă o dată, căutându-şi bucata de lemn sacru a amintirii, alegându-şi iarăşi o esenţă anume, ca un cifru ce, odată desluşit, avea să deschidă calea spre înţelegerea deplină.

şi iarăşi zâmbet de dimineaţă în aburi de cafea şi cerneală: nu, în arabia celor o mie de mirosuri nu am fost vreodată fizic numai sufletul meu ştie, doar el recunoaşte bucata aceasta de lume din imagini şi din poveşti ce nu îmi aparţin, un loc în inimă.

Souq al-Bzouriyya, Damascus, Syria © by yeowatzup
Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

40 thoughts on “un loc în inimă

  1. Buna dimineata, pisic si miau…! laughing Ca tot veni vorba…La noi, in Banie, pa timp da vara , se spala strazile cu detergenti (Ariel, Bonux etc-d-aia scumpi)Nu sunt prafuite si miroase numa a levantici si iasomii…

  2. Aromat colţul tău de inimă happy Femeile de sub arcade, lipăind cu picioarele lor goale a fost una dintre cele mai puternice imagini; chiar m-a purtat cu gândul până la ele.

  3. Ce lume frumoasa si misterioasa ne descrii aici, psi!
    Stii, Marrakesh este azi unul din cele mai cautate locuri de vacanta pentru cine doreste sa fie incognito undeva – avand confort, mister, rasfat si anonimat perfect!
    Mi-a placut lumea in care ne-ai purtat! fermecator!

  4. eu sunt legată de mirosurile, mirodeniile şi felul lor aparte de a folosi parfumul, celebrul bu, ori attar-ul, pe care allah îl iubea într-atât încât l-a dăruit şi oamenilor. multă vreme arabii au fost marii magicieni ai parfumului. happy

  5. cita, recunosc, sursa mea de inspiraţie de astăzi a fost marrakesh night market, un documentar fascinant pe care l-am văzut în urmă cu câtva timp, la care se adaugă faptul că ştiu că acolo, unul dintre geniile parfumeriei actuale, îşi are locuinţa şi locul de creaţie. dar fascinaţia aceasta a mai fost prezentă în scririle mele trecute… şi o să mai apară. happy

  6. Tare frumos, Psi. Si mi-a placut, intelegand perfect cum este sa fi asa: ” nu am fost vreodată fizic numai sufletul meu ştie, doar el recunoaşte bucata aceasta de lume din imagini şi din poveşti ce nu îmi aparţin, un loc în inimă.”
    Zambet tie.
    happy

  7. cred ca daca ai ajunge fizic, si-ti doresc sa ajungi happy ai umbla nauca de placere pe strazi…beata de mirosuri si senzatii…

  8. dragelor… “cum vrea domnul” spus in araba este in shaa’allah. si se scrie إن شاء الله
    e drept ca eu nu vorbesc araba si, cu atat mai putin, nu scriu in araba. e copiat. asa ca imi cer scuze daca am gresit.
    ce am spus era masha’allah. ceea ce inseamna “sa fii binecuvantat de domnul”.

  9. blue, chenar se pune la necrolog, eu aşa ştiu. tabelul era ataşat postării de aseară, de când îl programasem. dacă nu a apărut, probabil că a fost o mică eroare. dar… are vreo importanţă?- întreb eu.

  10. Chiar asa, rar comenteaza si pierdem. Citeam comentariul de mai sus si m-am agatat de el: “ce am spus era masha’allah. ceea ce inseamna “sa fii binecuvantat de domnul”.”

  11. povestea ta plina de arome m-a dus cu gandul la blogul lui alicee, care a locuit o vreme acolo, s-a plimbat, a pozat si a raspandit impresii. daca ai timp si chef da o privire.
    mi-ai dat o stare de liniste, iti multumesc happy

Comments are closed.