poveşti de adormit pisica

pe margine, în mijloc

pe dalele reci păşesc cu teamă, epidermă fierbinte şi vie atingând contrariul ei: tălpile resping  ceea ce simt opus lor, abia atingând podeaua, silite totuşi să revină la ea, nu în plutire, ci în echilibrul firesc al mersului.

îmi pare că până şi liniştea toarce aburi reci, denşi, iar eu mă strâng în mine din instinct, dar nu mă opresc ci merg mai departe, către tine venind, prin aceeaşi noapte de lapte care ne leagă şi ne dezleagă mereu, cu umerii mei prea fragili şi prea goi, în cămaşa lungă şi albă a ielelor – doar că eu nu ştiu şi nu descânt, ci te caut pe tine.

te voi ajunge în somn, te voi găsi acolo, cu trupul cald, aburindu-mi oglinzile ochilor, luminând a vise pe care nu mi le spui niciodată, aşa cum nu îţi dezvălui nici eu taina aceasta a clipei în care îţi sunt aproape, atât de aproape încât bucuria mea mă topeşte.

de aceea îmi ard tălpile pe piatra cea rece şi de aceea îmi foşneşte pe gură un zâmbet: eu ştiu că te voi vedea iar, umbrit de candela nopţii pe care o port în braţe, irezistibil purtând în mine dorul de a te atinge, cu răsuflarea măcar. nu o fac însă pentru a nu tulbura minunea cu toate apele ei.

ziua nu, nu te găsesc niciodată pentru că tu eşti mereu plecat şi mereu ocupat. îmi spun oamenii câteodată că te văd purtând armura ta de stofă scumpă, uşor încruntat şi cu umerii largi, arcuiţi, aplecat în gânduri care nu mă cuprind, cu acelaşi gest pe care îl ştiu atât de bine, cel al atingerii nodului de la cravată, ca şi cum acolo ar sta o idee la pândă şi trebuie eliberată.

şi îmi mai spun oamenii cum te văd prin lumi aride, la fel de încordat, trecâd prin soarele roşu de fierbinte şi perle de apă îţi alunecă pe tâmplă, sălbatica ta tâmplă pe care porţi, deşi nu ştii, un semn de sărut de la mine, acel semn ce prin marea de gheaţă când treci şi printre marile zăpezi ce nu te îngenuchează, devine albastru, aproape violet, translucid.

şi aş vrea atunci să alerg, să te găsesc, să te alin. de sete şi de foame să îţi aduc din căuşul inimii mele şi tu să râzi fericit că vin, luminat că mă recunoşti dintre toate chipurile pe mine, uitând că, de fapt, nu m-ai văzut niciodată, căci astfel m-ai recunoaşte după forma perfect rotundă a genunchiului, după ochii miraţi şi după semnul cel alb de pe gleznă, semn de zăpadă, niciodată sărutat de tine.

pe dalele reci, de gheaţă, sunt doar un semn de pasăre şi în urma mea este numai vânt. cămaşa mea albă şi lungă este doar o iluzie de aripă. tu nu mă ştii, nu mă cunoşti, nu mă ai. şi totuşi eu sunt a ta dintotdeauna.

de aceea îţi spun astăzi, de aceea vin: eu sunt toată pe margine un dor de femeie şi în mijloc o sete de bărbat, a ta. cândva o să ştii. da, da…

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

43 thoughts on “pe margine, în mijloc

  1. draga psi, buna dimineata si iar iertare caci ceva am gresit iar sad.
    am mai scris o data adresa. sper sa fie bine si tu sa ma ierti si sa corectezi! Multumesc!

  2. redsky, dragule, au fost ceva probleme cu tabelul, am bombănit şi eu aseară. acum, se pare că tabelul si-a revenit! iar povestea… da, este din acelaşi ciclu, al poveştilor de adormit pisica. winking

  3. rata, câteodată am nişte idei care mă enervează şi pe mine! după ce am lansat provocarea să mă fi văzut. habar nu aveam ce să scriu! 😆

  4. cita se rezolvă, totul se rezolvă, nu te necăji. winking bună dimineaţa! sper că eşti mai bine, te plângeai de răceală generalizată la bunică şi nepoţi.

  5. cred că nu ştim, eo. decât atunci când celălalt, obosit, pleacă. dar parcă numai în iubire ne minţim… nu numai!

  6. nu cred. nu e treaba celuilalt cum iubim noi, ca pleaca, ca nu pleaca, ci a noastra. astfel, intrebarea mea de mai sus capata o valenta clara.

  7. multumesc, psi! sunt mai bine. o tuse inca ma sacaie. copiii sunt in vacanta, bine, veseli… activi!
    Aici e un soare inselator dar promite a zile mai bune! ieri cheiurile Senei erau minunate!

  8. acum despre postul tau:
    o minune de reverie, unde femeia e pregatita sa intalneasca dragostea! coaja de dor si miezul de dorinta … o frumusete de comparatie!
    visul tuturor tinerelor fete in prag de primavara, ispita implinirii prin contopirea in iubire!
    Mi-a placut foarte mult!

  9. niciodată nu e treaba celuilalt,eo, ci a noastră. dar atunci când el nu mai este prin preajmă, privind în noi înşine dezlegăm ori desluşim ceea ce înainte nu voiam să vedem. zic eu!

  10. cita, sună băbeşte dar tot spun: rădăcină de ghimbir, rasă, amestecată cu miere şi zeamă de lămâie. pui borcanul în frigider şi… foloseşti! bun leac, pe cuvânt!

  11. ” şi îmi mai spun oamenii cum te văd prin lumi aride, la fel de încordat, trecâd prin soarele roşu de fierbinte şi perle de apă îţi alunecă pe tâmplă, sălbatica ta tâmplă pe care porţi, deşi nu ştii, un semn de sărut de la mine, acel semn ce prin marea de gheaţă când treci şi printre marile zăpezi ce nu te îngenuchează, devine albastru, aproape violet, translucid.”
    Ești o veșnică îndrăgostită.

    PS Sincer nu înteleg de ce nu am reusit să mă înscriu.

  12. un suflet indragostit,un suflet care si-a gasit sufletul pereche… pentru scurt timp…
    imi povesteste cum se intalnesc in vis.

    …intalneste-ma deseara in vis…
    zambesc si imi place cum suna

    si oarecum zambesc si acum,aici si imi pare ca-i frumos. frumoasa imaginatie. frumoasa traire.

  13. Ioi Psi frumos, m-a luat cu furnicaturi citind.
    Iar cuvintele acestea au fost incununarea furnicaturilor :
    “de aceea îţi spun astăzi, de aceea vin: eu sunt toată pe margine un dor de femeie şi în mijloc o sete de bărbat, a ta. cândva o să ştii. da, da… ”
    Si atunci tac si zambesc de frumos ce este.
    happy

  14. adica …”salvat de clopotel” ?

    frumos ii povestesti pisicii inainte de culcare happy

    sunt tare simpatice povestile
    cam de altfel tot ce scrii.

    cumva nu am dorit sa las “urma de pas” de trecere prin zona. uneori frumosul ce-l transmiti,frumosul ce-l traiesc atunci cand citesc se doreste a ramane in necuvant.
    dar,iote, nu reusesc mereu.

    recunosc,este o provocare in descifrare a unor expresi…
    dar musai sa existe uneori happy zic si eu

  15. surpriseops: lotusica, întorc şi eu zâmbet. cândva îmi spuneai că aceşti doi eroi ar trebui să se întâlnească, dar uite că nu-i aduc cuvintele aproape. nu încă…

  16. anca, oare nu ştii tu că am nevoie de cuvântul ce ascunde ceea ce stârnesc înspre voi cuvintele mele? uneori tăcerile mă sperie… de-aceea acel “uneori” de care spui trebuie să fie. îmi trebuie. surpriseops:
    da, da, maya este fericită. îi plac poveştile, dar mai ales alinturile!

  17. uneori oamenii se intalnesc in necuvinte alteori, cuvintele par ca ii unesc ca sa-i aduca din nou in necuvant dar, deloc in tacere.

    happy
    alteori se regasesc in zambet…
    noapte de zambet alintat.

Comments are closed.