culori

te aştept

hotparade:</p><br /><br /><br />
<p>Willy Ronis - La Fenêtre, Paris, 1954<br /><br /><br /><br />

pe străzile albe, zăpada se sărută cu lopeţile. cozi grele, de gânduri, se ridică în aer, tăind poteci inutile, pe unde nu mai trece nimeni.  doar câte o maşină în care oamenii stau îngânduraţi. trişti. purtând haine negre, nu cernite, dar negre, în contrast cu ea, iarna. nici copiii parcă nu se mai bucură de alb aşa cum o făceam noi odinioară, pe când văile şi dealurile răsunau de râsul şi de gălăgia noastră crudă, naivă, tulburător de tânără.

privesc pe fereastră. de aici, de unde sunt eu, colţul de cer este alb ca şi zăpada, vătuit. ca şi inima mea.  ca şi aşteptarea. dar tu nu ştii. nu ai de unde să ştii. ninge. peste zâmbetul preschimbat în zăpada pe care alţii o aruncă dincolo de gardurile fiinţei lor ţinând în mâini cozi negre, inutile cozi negre.

te aştept şi adun zăpada sub umbrelele unui gând; că poate ai să rămâi de data aceasta. mă întreb până când. şi dacă zăpada ne va fi de-ajuns. o să ne acopere? o să ne uite? până când albul va fi numai o amintire?

da, semnul de astăzi este alb, uitasem să-ţi spun.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

35 thoughts on “te aştept

  1. zapada ne-a acoperit si sufletele. tot mai reci, aproape inghetate in ultimul timp. rasete si voiosie nu se mai aude de mult timp. asteptam cu totii o primavara, primavara care pare ca nu mai vine…
    o zi frumoasa!

  2. prea mult alb… happy
    Dar fara el si nelinistea asteptarii nu-ti iesea asa un text frumos! cat despre poza… devin tot mai “geloasa” happy

  3. eu aştept ziua de mâine, geanina. o sâmbătă albă şi liniştită, în care să stau cuminte, să citesc, să torc. happy

  4. fields, bine ai revenit pe aici. happy va veni şi primăvara, o să vezi. dar râsul copilăriei este undeva departe, estompat…

  5. atat de mult se potriveste imaginea postata cu asa zisa imagina vie din jurul meu.din geam zaresc in ograda vecinului de peste drum, un ciobanesc mioritic.O casa a carui stapan decedase cu putin timp in urma,tanar fiind.
    Acea casa este perfect nelocuita in curtea caruia a ramas mostenire un ciobanesc mioritic.uneori inghet timpul si il privesc.este hranit de niste oameni binevoitori,vecini cu el. poate el se simte bine asa,dar nu pot sa nu ma intreb in locul lui …cum este sa traiesti pe trei metri de trotuar culcat cand pe un pres de la casa cand pe celalalt? uneori il zaresc plimbandu-se,pana la poarta,o privire catre strada,poate oameni,poate semeni de-ai lui…si cam atat.nimeni nu-l mai mangaie,nimeni nu-i mai vorbeste,nici un pas de om nu mai poate simti pe trotuar.Desi nu stie ma are oarecum pe mine,dintr-o fereasta cineva il zareste si oarecum imi pare ca in acel moment suntem doar noi doi iar el nu mai e singur.
    … si uneoi e dureros sa mai privesc.
    cam asa pare si fotografia ta si compunerea.

  6. anca, uneori aşa şi este. contrar obiceiului meu, acest text a fost scris după imagine şi nu invers, recunosc. povestea ta m-a întristat însă, mult. sad

  7. uneori lucrurile par triste dar in esenta este vorba despre iubire.

    eu privesc si sa stii invat si de la el.

    si ma alint la cafea cu gandurile tale happy

  8. oare cat de usor e sa spui adio? dar mai ales cum o faci sa fie intr-un mod cat mai elegant atunci cand oarecum instinctiv stii ca este pentru ultima data,pentru ultima atingere,pentru ultima privire,pentru ultima bataie de inima impartita in doua?…

    sa nu uitam suntem in 2012(asta asa ca o paranteza haioasa)

  9. psi
    m-am dus la ursu,asa il numeste fiica mea pe ciobanescul mioritic. i-am dus os special si l-am mangaiat. de acest gest imi era teama,teama ca va sta pe urma cu boticul inafara portii sa revin.
    Asa a si facut,am urcat sus si l-am privit din geam,dadea din coada si adulmeca. Ei,dar uite ce am descoperit,nici nu este atat de singur pe cat am crezut tocmai era insotit de o pisonica care trecea prin curte si mieuna geloasa ca ea nu a primit nimic.

  10. vai, la asta ma tot gandesc de cateva zile. Alta nenorocire!
    la noi oricum o dai tot nu e bine. Suntem o natie a extremelor!

  11. cita, sunt lucruri pe care ni le facem, uneori, cu mâna noastră. din nepăsare, indiferenţă ş proastă gestionare… păcat de cei nevinovaţi care suferă. păcat de ei.

  12. Lungă şi tristă poate fi o aşteptare, iar pisicul agăţat la fereastră ilustrează perfect sentimentul! Iar m-ai purtat departe cu gândurile happy

  13. o să caut, anca, o să caut… de fapt chiar ştiu că o prietenă de-a mea are două pisici care obişnuiesc să se însorească privind pe geam! happy

  14. ti pup, opts! mulţumesc mult. credeam că ai găsit videoclipul cu pisica ce pocnea nu unul ci doi crocodili peste bot! trebuie să-l caut şi eu, neapărat! la câţeluşi m-am uitat pe fugă, dar la pisici… m-am topit!

  15. noa,
    par ca asteapta in fata postei electronice happy

    simpatica fotografia
    sfarsit de saptamana cat mai relaxant tie si celor dragi tie,psi.

  16. ah, azi i-am deschis Jorei fereastra şi i-am lăsat-o aşa toată ziua…acum doarme pe calorifer;

    la noi nu se pupă lopeţile cu zăpada , ci basculantele, tractoarele; dar pe-aici nămeţii au şi 4 metri…eu am ieşit dimineaţă, pe la 4.30 şi m-am plimbat până pe la 5.30…voiam să fur imaginea, că nu mai pup eu zăpadă ca asta vreodată, cred…de fapt, să vedem…E o vorbă, nu zice “hop” ! happy

  17. psi, noroc ca are asa o gazda happy,probabil ca merita,sau, va meritati .

    sa fie frumos atunci, psi!

    iti las o piesa,astazi m-a obsedat oarecum,frumoase versuri… profunde.

  18. big grin ooo, anca, o ştiu de ceva vreme pe pisicuţa veselă! dar tot haioasă este! da, unii au mintea extrem de odihnită, se pare.

Comments are closed.