despre oameni şi poveştile lor

când timpul zâmbeşte

– un calup de cuvinte aş dori!- cer eu timid, abia auzit, de pe partea cealaltă a tejghelei de sticlă pe care nu o ating, temându-mă că s-ar putea sparge.

vânzătoarea mă priveşte o clipă, cu tâmpla ridicată a mirare: nimeni nu mai cumpără cuvinte la calup ci numai la bucată, amândouă ştim asta, dar nu rosteşte o vorbă. pe chipul ei creionat în arcuiri dulci trece o părere de zâmbet, contrastând cu ochiul stâng, cumva apos, într-o nehotărâre a lacrimii.

dincolo de noi, prin vitrinele mari, spectacolul imuabil al străzii pare desprins din altă poveste, iar râul de chipuri ce curge are în el ceva efervescent, ca un suc acidulat într-un pahar. eu privesc acest fluviu imaginar în vreme ce vânzătoarea caută cu privirea printre rafturi, printre cuburile mari şi mici de cuvinte contorsionate, ghemuite unele în celelalte, captive într-o pojghiţă subţire de celofan transparent.

seamănă, mă gândesc, cu un animal la pândă, mânată de simţuri, privind când la cuvinte, când la geanta de pe umărul meu, cea pe care luceşte un cap de pisică ţesut din fire aurii, metalice şi care, atunci când merg, se balansează de parcă ar fi atins de gărgăuni.

în sfârşit, vânzătoarea se decide, cu mâini sigure aşează pe cântar un pachet în care văd pe fugă, râzându-mi, două cuvinte: salic şi imuabil dar nu spun nimic. ochiul ei nu mai este apos, iar zâmbetul pare acidulat, tâmpla îi zvâcneşte uşor, probabil de la efort.

plătesc şi îndes pachetul în geanta care geme parcă şi deodată cu ea şi umărul meu strivit de greutatea cuvintelor. zâmbetul creionat dispare şi el din raza mea şi ştiu că îl voi uita până acasă, totdeauna uit.

afară, pe drumul ţesut din fire de asfalt, oamenii par nişte gărgăuni ce zboară haotic, dominaţi de simţuri, de instincte bolnave, grăbiţi şi cuprinşi de o frenezie inexplicabilă. pe partea cealaltă a străzii, un bătrânel simpatic şi albit şade la o masă privindu-i nepăsător, sorbindu-şi licoarea din sălic.

îi răspund la zâmbet şi merg mai departe. trebuie să jaung acasă şi grăbesc pasul. în urma mea, timpul zâmbeşte.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

51 thoughts on “când timpul zâmbeşte

  1. povestea ta de azi, un susur bland de parca zapada asta a amutit tot. chiar si cuvintele stau tacute in geanta asteptand primavara winking

  2. La fel de plictisită vânzătoarea de cuvinte, aş spune, ca orice vânzătoare de aprozar, fie el şi de cuvinte; păi, abia ce-l gândiseşi pe “imuabil” şi dacă te privea atent în ochi, ar fi zărit ea însăşi spectacolul de-afară. Şi de ce să-ţi vândă un cuvânt pe care-l aveai deja ca şi gând? Ca să-l poţi folosi şi-a două oară? Cuvintele nu se mai vând calup, ci la bucată, căci unele zac mult şi bine până să le ia cineva din raft. Şi-apoi, la calup ar fi mai ieftine…
    Chiar aşa, psi©, cât mai costă cuvintele? Ştiu că mai costă, fireşte! Dar cât?

  3. Timpul zâmbeşte întotdeauna… nu atât de mult când este în spate, ci atunci când trece pe lângă noi…

  4. Eu aş vrea să cumpăr cuvinte la kilogram.
    Iar la duzină am văzut că se împart gratis, în fiecare marţi – pentru toată lumea happy

  5. cristian, ce să faci tu într-un magazin de cuvinte? ţie un ceas ţi-ar trebui, o clepsidră mai bine, ca să îţi măsoare timpul şi să îţi amintească să scrii. big grin

  6. almanahe, pentru cei care le cunosc înţelesul şi înşiruirea, cuvintele nu costă mult, dar preţuiesc enorm. pentru cei care adoră însă vorbirea, aşa cred eu, cuvântul costă mult şi nu înseamnă prea mult. vorba însă zboară, uneori prea repede.

  7. ehei, redsky, mai este până la primăvară. mai este ceva zăpadă! happy la tine… la mine încă nu a nins, dar s-a mai înmuiat gerul.

  8. da, virusache, recunosc, m-am aprovizionat. dar nu pe motiv de înzăpezire ci pe motiv că scrierile voastre au nevoie de noi provocări. prea iscusitele voastre condeie ştiu că aşteaptă flămânde. happy

  9. conu mişulache, în primul şi în primul rând, mulţumesc de vot. iar în al doi-lea rând… nu te pot contrazice. ba chiar mă gândesc că luna viitoare va fi târgul de carte la noi şi abia ce-l aştept! să vezi atunci ce de calupuri! happy

  10. cand toata lumea s-a grabit sa goleasca magazinele, isterizati de “codul rosu”, lasand magazinele aproape goale, tu ai golit “magazinul de cuvinte” happy… imi place!

  11. Fain de tot ti-a iesit Psi frumos happy
    Nu ma gandeam despre cuvinte sa le cumpar. Nici la bucata, nici la bax, nici la calup. Cumva ele imi mi se asociaza cu darurile happy
    Chiar ma gandeam ce-o sa fie cu acel ” salic ” si uite ca dintr-o intorsatura de condei si-a gasit si el locul happy

  12. tratez acum cu maya să vedem ce şoricei e dispusă să trimită fratelui mai mare. o să mai dureze puţin până se decide, acum îi aleargă! winking

  13. blue, să ştii că textul a fost scris înainte de codul roşu din magazine. dar… gata, e gol magazinul! 😆

  14. Aaaaa,nu ma lasa sa intru…deloc,daca nu am dat la clicuri de am ametit si mi-am muscat buzele sa nu spun ceva…dar ce nu fac eu pentru tine si dagatha..dragelor??? laughing

  15. E frumos, e tare frumos cand timpul iti zambeste! Inseamna ca e bun cu tine, ca te menajeaza, ca te intelege, ca te iarta! Evident, nu pentru totdeauna… happy I-ai spus cuvinte vrajite la ureche, psi, stiam eu! happy

  16. Ai scris o poveste frumoasa , povestea cuvintelor duzinei pe care le cauti ca sa ne intretii tu, draga psi, gradul nostru de inspiratie la nivelul “actic” happy

  17. Buna seara!
    Mi-a placut mult cum iti zambeste timpul! happy
    Stiu ca este cam tarziu, dar m-am jucat si eu cu duzina de cuvinte propusa… Sper sa nu va suparati pe mine… Trebuie sa las si link-ul?
    Ma risc…happy

  18. lolita, în primul rând bun venit. în al doilea rând nu văd de ce să fie supărare. până la urmă, aşa cum spun în fiecare marţi, este o joacă la care participă cine doreşte. da, ai făcut bine că ai lăsat şi linkul, te-am citit şi eu zic că te mai aşteptăm, nu-i aşa? big grin
    şi te-aş ruga să treci şi pe la ceilalţi prieteni, să te cunoască şi să îţi anunţi participarea.

  19. recunosc, carmen, am! surpriseops: o datorez domanei profesoare de limba română, fie iertată, care mi-a spus mereu să nu o las să se stingă!

Comments are closed.