despre oameni şi poveştile lor

judecata

– mărturisesc că nu-i ştiu numele, onorată instanţă!

– dar vă zâmbiţi pe sub cuvinte!- ciocanul zboară în aer şi cade. nu ştiu unde, dar cade. dacă scap şi de asta, jur, am să-l fur şi am să-l îngrop!

judecătoarea are o voce stridentă, de ciocănitoare atinsă de surzenie şi mai e şi colorată toată pe faţă! ce lume, domnule, ce lume!

– inculpat!- cioc-cioc- viseeezi?

inculpatul sunt eu, cel puţin aşa deduc şi cred că da, visam că scap vie şi nevătămată din povestea asta. de fapt cum oi fi ajuns eu aici? să vă spun? să nu vă spun? no, hai, fie… poveste.

se făcea că într-o zi mă plictiseam îngrozitor. scrisesem tot ce era de scris, golisem fântâna de apă şi o umplusem iar, trecusem toate pisicile în revistă şi ele pe mine şi eram atât de plictisită încât toate cuvintele din dicţionar o luaseră la fugă. şi atunci, vă întreb, ce eram să fac? am ajuns cumva la cuvintele ei. ademenireee! frumoase, nimic de zis, corecte, iarăşi nimic de zis, ca apele limpezi de oglindă.

ea scria, eu citeam, ea scria, eu citeam şi tot aşa. cine era, habar nu am nici astăzi, dar nu mă plictiseam, iar timpul a fugit pe nesimţite. asta a fost tot. apoi, în timp, mă mai întorceam eu pe-acolo, dar plictiseala, gata, se lecuise, cuvintele erau iarăşi în cărţi.

apoi, într-o seară, mi-au bătut vecinii în ţeavă (ştiu, puteau să folosească uşa, dar nu ştiu s-o descui). calorifer nu am, dar am ţevi şi-s bune că mă mai aud cu vecinii. uite, chiar alaltăieri, numai ce o aud pe vecina de la şapte plângându-se că iar s-au scumpit cartofii şi lui vecinu îi place tocana numai din două kile. i-am şi spus:

– păi ce vrei cucoană? toată vara mi te-ai plimbat prin ioropa, fâţ-fâţ şi te-ai întors strâmbând din nas la mămăligă, în loc să fi stat aici, cu noi, să fi săpat şi tu un rând, ca toţi ceilalţi. ar fi fost bun un săcuţ acuma, nu? greiere! o ţară de greieri am ajuns! ce lume, domnule, ce lume!

vecina a tăcut mâlc, pesemne că i-o fi dat iarăşi vecina de la trei, miloasa. şi acuma, dacă stau eu bine să mă uit îmi pare că onorata ciocănitoare instanţă seamănă cu ea. o fi ea? chiar ea? n-oi avea eu ghinionul, zic.

– inculpat! îţi reamintesc că te afli sub stare de jurământ! spune! spune odată şi să isprăvim.

– spun! – mi se usucă gâtul şi tot nu prea ştiu ce se aşteaptă de la mine.

procurorul se ridică şi el de la locul lui, grefiera ţăcăne ca trezită din letargie, bucuroasă să facă şi ea ceva cu unghiile ei roz, judecătoarea apucă iarăşi ciocanul. eu tac. clipesc şi tac.

– recunoaşte odată, inculpat! dovezile sunt incontestabile!

– recunosc… – mi-e somn, un somn ca de zăpadă.

– … a instigat poporul cu declaraţia celor….. – mai aud, în vreme ce alunec, alunec, alunec.

vecinii îmi bat în ţevi poveşti despre oameni grăbiţi şi sărbători trecute, despre lumea de afară, dar nu le mai aud. prin ninsoarea de cuvinte eu alunec vinovată, ţinând un obiect în mână. un ciocan sau un stilou? nu, nu de gratii mă tem, dar mi-ar fi greu fără cuvinte.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

49 thoughts on “judecata

  1. dacă tot ai amintit cele douăsperezece năzdrăvane de care te faci vinovată, am reluat o duzină mai veche, peste care am sărit, căci eram încă timidă. laughing

    Cârlig de plastic vorba ce-o arunci, mişel,

    într-un sertar-căinţă, ea devine mieluşel

    căci mai de vreme, mai târ-târ, malign,

    în loc să-ngălbenească, căpătând valoare,

    ca orice dos, pus la păstrare,

    ea se usucă, dacă a dospit,  şi caldă,

    de(şi) cuptorul n-a văzut-o,

    mucegăind, ea se prăvale, ca o avalanşă.

    Cu circuit închis şi strict:  în jos!

    Impact firesc, de altfel, dar

    Sentinţa nu-i că mori alunecare moale-n foi_

    cum crezi_căci sucitorul,

    deşi unealtă-n leziune,

    neşansă gândului nespus, pufos, eu

    când te ascult, măi inimă, nu mă înmoi!

    Tăcând (în scris?),  de te şi miri, devin

    vârtej în plană contemplare.

    Mă-ntinzi, eu tot m-adun…o cocă.

    Reţeta nu e scrisă, de-asta chin,

    e doar poveste-ntre vecini,

    ce-şi umplu timpul, bătând ouă şi făini.

    Căci, ştii, nu e cuvânt ca să devină fier!

    Tre’ să ai chef şi sare cât să pui pe vârful

    altui fier : cuţit…şi mult piper!

  2. Hai ma…..cum sa fii declarata instigatoare? De ce nu m-ai chemat ca martor? Ca le ziceam eu vreo douasprezece cuvinte….. laughing

  3. almanahe, am tot citit şi recitit poezia şi trebuie să spun: onorată instanţă, îmi plăcu tare mult coca aceea ce nu devine fier, nici de-i pui sare şi piper. happy

  4. virusache, nu ţi şe pare. e o încercare în alt registru. dacă mi se potriveşte sau nu, aştept să îmi spuneţi. winking

  5. cita, aşa, aşa, că tot se poartă mitingurile! ciocănitoarea este numai în imaginaţie. m-am trezit în vreme ce scriam că mă gândeam la alice în ţara minunilor şi judecata ei. happy

  6. greşeala recunoscută, este de două ori pedepsită. big grin
    bine că ai visat că eşti vinovată.
    dar. un miting pro psi? hi hi hiii, ce idee! mă bag şi io’ la mitingit! happy

  7. miting, tibi? vrei la miting? nu pot să cred! big grin şi totuşi, cam care ar fi pedeapsa? da, da… curiozitate de pisic!

  8. să se dubleze, tibi, să se dubleze, loc este pentru toată lumea, câtă vreme ne păstrăm în suflet bucuria jocului! big grin privind în urmă nu pot decât să constat cu bucurie că mulţi oameni frumoşi la suflet şi harnici de peniţă am cunoscut datorită lor, cuvintelor!

  9. Psi,
    e urat in salile de judecata. lume pestrita. un flash asa: cineva in tricou cu gaurele si slapi de plastic, o doamna cu unghii de plastic, o batrana, un el si o ea ce au sfarsit prin a se incaiera afara pe hol din cauza faptului ca nu au putut cadea de acord in ce priveste impartirea unei cazi de baie + masina, un domn respectabil si trist; un grefier absent si imbracat intr-o camasa gri, o doamna judecatoare cica cea mai severa de pe acolo.
    Cazurile amestecate. La gramada adica. Divorturi, furturi, pensii alimentare, etc.
    Iecs.

    Dar tu ai scris frumos si da, putin e alt registru. Si te prinde, zic eu happy

  10. cumva se nasc monstri. fiecare din ei se ascund privirii. stau undeva, nu stiu unde. cred ca ne trec prin fata ca secundele, ca nici p-alea nu le vedem. fugaresc cuvinte. si e mai bine decat sa le gasim baltind cine stie pe unde. d-aia spun ca sunt monstri. cand calci intr-o balta de cuvinte, te stropesc versurile pe glezne. iar ei le fugaresc. dar nu te speria, ca monstrii astia nu se judeca intre ei.

  11. M-ai surprins! Nu e ce scriai tu până acum, e cu totul alt ton. Dar merge, ţine cititorul lipit de ecran. happy

  12. în semnul de umbră şi de lumină al cuvântului, îmi pare că litere cheamă şi litere ademenesc. marginea tivită cu umbră poate să sperie uneori. marginea însorită ademeneşte la joacă. dar nu te poţi juca decât cu întregul care le împleteşte pe amândouă. uimită, precum alice la întâlnirea cu regina cea isterică, (ciudat cum se trezesc amintirile în cuvânt) îmi pun astăzi întrebarea unde este binele: în ademenirea de lumină sau în teama de întuneric? nimic despre glezne…

  13. Aveam dreptate! Erau cuvinte care acopereau altceva, oricum asta am vrut eu să înțeleg. Puteai să scrii încifrat astfel pe vremea cenzurii și ai fii devenit iubită și celebră la noi la Craiova unde mergeam la teatru cu cojoacele pe noi ca să vedem o piesă de teatru.
    Mi-a plăcut mult. N-avea cum să nu-mi placă.

  14. hm, n-are nicio sansa ciocanitoarea-judecatoare sa te scoata inculpata cu atatea martori pro-pisi@ happy
    noul registru imi place mult… si dupa cum mentiona si @dictatura justitiei, zic ca se mai poate de citit si printre randuri cate ceva…
    de fapt, e si de asteptat, ca o pisica adevarata, dupa cum te stim, sa stie sa le toarca/impleteasca asa bine, cuvinte scrise cu cele nescrise… winking

  15. Ha, ha! Mi-a placut tare mult. Sa stii ca si in acest registru comic ai mult talent si mai astept si alte pagini. Mi-a placut tare mult expresia: “voce stridenta, ca o ciocanitoare atinsa de surzenie” ! big grin Si mi-au mai placut si alte expresii “suculente”.

    O zi frumoasa, Psi! happy

  16. alex, știi, cuvintele vin ele când și cum vor. eu mă tem însă că în registrul mai vesel, să nu fiu mai ironică decât se cuvine. happy

Comments are closed.