despre oameni şi poveştile lor

un cântec

music of my heart © by kedondeng

– ai putea să îmi scrii un cântec nemaiauzit şi care, în măreţia lui, să vorbească despre mine? ai putea face asta, muritorule, fără să foloseşti un pian sau o notă muzicală?

omul privi în stânga lui, spre muntele de instrumente muzicale sparte: clape de pian amestecate cu corzi de vioară, un flaut lucind frânt şi aşchii de fluier. omul privi în dreapta lui, spre mormanul de capete desprinse de trupuri, din care sângele părea să mai curgă încă pe trepte. apoi privi înainte, spre ea, regina trufaşă şi rosti cald, abia şoptit:

– da, aş putea.

de atunci trecură şapte zile şi şapte nopţi în care el, muritorul, nu făcuse altceva decât să stea şi să privească pe fereastra camerei unde fusese închis. slugile aduceau tipsiile cu mâncare şi alergau apoi cu aceeaşi veste la regină, înspăimântaţi: “nu face nimic!”, “stă cu ochii în zare toată ziua!”, “va sfârşi precum ceilalţi, descăpăţânat!”

după ce timpul trecu în această aşteptare a ambelor părţi, sau cel puţin aşa părea, fu adus iarăşi în faţa reginei. nerăbdarea se citea pe faţa ei şi a tuturor, când omul mai ceru un răgaz de şapte zile în care dori să citească poveştile regatului, ceea ce şi făcu. slugile îl găseau deseori zâmbind, cu ochii pierduţi printre cuvintele vechi şi uitate, cele care vorbeau despre fapte simple sau măreţe şi strămoşi a căror strălucire părea de neegalat.

mai ceru un răgaz în vreme ce regina îl privi cu mirare şi petrecu şapte zile şi şapte nopţi admirând grădina de trandafiri, mândria regatului, florile care fără glas şi ştiinţa vorbirii, păreau să spună atât de multe prin frumuseţea şi mirosul lor. în a patra săptămână, omul se cufundă în adâncul pădurilor de cedru însoţit de un vânt jucăuş ce îl urmărea atent, de sus, amintindu-i de chipul reginei pe care văzuse o lucire de înţelegere şi de speranţă. pentru prima dată trufia lăsase loc altui sentiment şi nerăbdarea se topi în aşteptare.

zâmbea regina în uimirea curţii întregi atunci când omul mai ceru o săptămână, pe malul râului ce părea să îi vorbească într-un fel neştiut, doar lui, în vreme ce el, omul, privea în tăcere apele. şi îl privi senin şi cu încredere regina atunci când el ceru să fie dus lângă muntele cel înalt, unde iarăşi se scurseră şapte zile şi şapte nopţi în care el, lipit de piatra cea rece şi deopotrivă caldă, ascultă povestea ei.

şi veni săptămâna de pe urmă, a şaptea, cea mai ciudată dintre toate, căci omul ceru reginei să îl însoţească pe rând în odaia unde fusese închis, printre cărţile vechi şi uitate, printre florile mari de trandafir şi pe malul râului ce clipocea vesel, în nesfârşita pădure de cedru şi aproape de piatra muntelui într-o tăcere deplină.  şase zile regina nu rosti un cuvânt şi nici omul de lângă ea, iar în ziua a şaptea, aflat în faţa ei şi a curţii, între cele două mormane de instrumente sfărâmate şi oameni morţi, omul vorbi cald, blând, aproape rugător:

– ascultă-ţi inima, mărită regină! ascultă cântecul ei nemaiauzit, cel scris fără de note şi fără de instrumente. el vorbeşte despre odăile palatului tău în care eşti uneori pasăre captivă, el vorbeşte despre strălucirea semninţiei tale, cea ascunsă în cărţi şi nu arătată lumii, despre florile printre care, copilă fiind îţi făureai primele visuri, despre vântul prin cedrii şi gânduri, cel care îţi însoţea primele poveşti de tânără femeie, despre râul pe care multe corăbii de emoţii  au plutit spre neuitare, despre muntele care eşti tu: piatra pe care se ridică întreaga ta lume de simţire şi gând şi pe care eziţi uneori să o urci, ca şi cum nu cerul şi libertatea te aşteaptă acolo, sus.

regina închise ochii şi zâmbi. ferestrele se sparseră în sunet. eu cred că aşa este şi cântecul tău, neasemuit, trebuie numai să ai curaj să îl asculţi.

Facebooktwittergoogle_plusredditpinterestlinkedinmailby feather

29 thoughts on “un cântec

  1. cantarea sufletului tau este si azi… o incantare!
    povestea e delicata si foarte frumoasa!
    superb cantec, romantice poze!
    saptamana frumoasa!

  2. aseară, virusache, pe când scriam de zor postarea pe blog, mă gândeam la cântecul care va ieşi din peniţa ta ascuţită, având în vedere evenimentele din ţară… vin acum să te citesc. big grin

  3. cita, poza nu îmi aparţine, este găsită pe flickr. mulţumesc mult, săptămână liniştită să ne fie tuturor.

  4. lotusica, spre asta am şi vrut să ajung… poveşti mici pentru oameni mari, ca cele are şeherezadei! iar dacă am reuşit, mă bucur mult.

  5. mă bucur dacă am adus un zâmbet. eşti cam tăcută în ultima vreme, sper că eşti bine. şi eu mulţumesc, redsky.

  6. Dragii mei, stimulata de provocarea de azi, am mai postat un material pe care va invit sa-l cititi. Sper sa aveti o frumoasa saptamana!

  7. Fie-ne cântec totul, psi©! Numai aşa putem ajuta pământul să-şi facă rotaţia completă, nerostogolindu-se haotic în Univers din pricina urii, mâniei, frustrărilor…

  8. mi-ar plăcea să-mi citești chiar tu poveștile astea scrise de tine… frumoase tare… niciodată n-am cuvintele la mine când e vorba să zic ceva aici happy

  9. jorji, vorba rumânului, “as u know” comentariile offtopic îs permise pe-aici. zi-ne cu cuvintele tale orice vrei tu. big grin

  10. in interiorul fiecaruia exista o simfonie de sunete, care este mai intensa sau lenta, in functie de starea pe care o traiesti… si din furie se poate naste o simfonie, asa cum si linistea naste sunete mute… happy

  11. Bine ai zis: multora le lipsește curajul de a asculta cântecul LOR!
    De multe ori cauți ceea ce vrei să găsești aiurea.
    M-a înCÂNTat CÂNTul tău de azi happy

  12. păi aia e! de cuvintele mele ziceam! pe alea nu le găsesc 😆
    offtopic zici. de parcă sunt vreodată on topic big grin
    puuuup! mi-i dor di tini, fatăăăăăăăh!

  13. mulţumesc mult, abisuri. cum am mai spus, poveşti mici pentru oameni mari… cel puţin aşa am încercat să sune.

  14. carmen, tot ce pot să îţi spun este că va fi. demersurile pentru eistenţa ei au depăşit stadiul de promisiune făcută mie însămi, dar… va fi. mulţumesc mult. sunt însă curioasă care a fost cealaltă poveste care ţi-a plăcut. surpriseops:

  15. jorji, stai să-mi trag sufletu şi te sun într-una din zile. poate aşa îţi găseşti cuvintele. big grin şi io ti pup.

Comments are closed.