cuvinte din trecut… nu vor fi astăzi pe aici. dar de la nistru şi pân la tisa, astăzi este (sau ar trebui să fie) un dor de marele nostru, poetul şi publicistul, mihail eminescu.
şi peste tăcere mai pun un semn, căci orice alte cuvinte de-aş aduce lui, poetului, ar suna trist, ca o uitare sub care îl aşternem în an, până în ianuarie. atunci nu, câţiva, dar tot mai puţini, ni-l amintim. şi prea puţini ştim despre ziaristul mihail eminescu şi opera sa. şi mă întreb asemeni lui, parafrazându-l: unde te-ai dus, când o să vii… românia încă mai are nevoie de tine.
dor de eminescu găsiţi cu certitudine şi la flavius într-un text de acum un an, ori ceva mai departe, şi mai departe, spre cuvântul şi gândul altor prieteni vă invit să ne ducem astăzi paşii: tot la flavius, la prietenul nostru şi al cărţilor, tibi, la dagatha, ori către blueriver şi oana. iar dacă astăzi tac, este semnul meu, felul meu de a mi-l reaminti… pe eminescu. cita ne invită la o nouă poveste adevărată, despre lecturi la telefon ne povesteşte vero, muzică bună vă aşteaptă la călin numit şi colţul cu muzică, iar dacă doriţi să recitiţi glossa, o găsiţi tot la tibi. şi nu uitaţi să treceţi pe la dictatura justiţiei. 
33 Comments
Pingback: Nemuritorul Eminescu. Repostare « Tiberiuorasanu's Blog
hei pruncilor!
cînd mondial se lansase, voi abia învăţaţi mersul de-a buşilea.
mulţumesc psi, pentru această aducere aminte.
tibi, când mondial se lansase, eu nu eram un prunc, de fapt nici nu eram.
dar mi-i amintesc încă.
asa am gandit si eu, nu vor fi nici la mine “cuvinte din trecut” (asta am hotarat pana sa vad ce ai scris tu), m-am gandit tot la Eminescu, doar ca mi-a luat ceva sa caut ce-mi doream
… ma duc sa postez si eu 
vin acum să te citesc, blue.
Aşa cum am scris şi pe blogul lui Tibi, e frumos că v-aţi gândit cu toţii la Eminescu!
vero, frumos ar fi să recunoască o dată pentru totdeauna cei care l-au omorât (bine, ei nu mai pot, dar istoria ar putea) că din teamă i-au închis gura. şi tot din teamă, se mai ţine sub tăcere publicistica lui. poate pentru că am descoperi aceleaşi metehne, doar vremurile schimbate?
Pingback: Scrisoare catre Veronica
Pingback: Cuvinte din trecut – Mătuşa Pia | VERONICISME
Pingback: ghiveci duminical – artileria grea :) – partea întîi « Colţu' cu muzică
Psi, eu asa simt ca ziua asta nu prea e pentru cuvinte ci pentru necuvinte – taceri, pentru reamintiri, pentru versuri si un strop de muzica.
Eu mi-am amintit de asta :
frumoasă reamintire, lotusica.
mulţumesc şi la rândul meu tac…
Pingback: “Eminescu” – Grigore Vieru « Diverse diversificate
talentați moldovenii ăștia
jorji, aşa cum spunea marele poet de la mărţişor, arghezi, naţia noastră, dominată de “împrumuturi” şi “adaptări” ale tuturor celor care, popoare mai mândre şi mai puternice, ne-au ţinut talpa pe grumaz. ceea ce ne ridică pe noi, ca români, sunt individualităţile, oamenii de geniu, sclipirile. unul dintre ei s-a numit eminescu.
ne amintim cam rar de Eminescu, nu ţi se pare? de vreo două ori pe an, şi poate nu ar strica să ne amintim în fiecare zi.
ai adunat lucruri frumoase sub umbrela cuvintelor din trecut, eu ţi-oi lăsa ceva de la mine:
călin, dreptate ai! dar cui să spui, cine să audă? ţie, da, căci la tine am găsit ades poezie românească şi drag mi-a fost să citesc. iar darul tău… îţi mulţumesc pentru el.
am un soi de tristeţe astăzi, o tristeţe a uitării, a neadevărului, a tăcerii şi a refuzului de a ne aminti.
“iar timpul creşte-n urma mea
mă-ntunec”
e frumos ca foarte multi dintre noi si-au amintit de Eminescu astazi…seara faina…
este mai degrabă trist, geanina… trist pentru că numai astăzi.
Pingback: Alt fel de cuvinte …din trecut « BLOG D'AGATHA
Pingback: N-am chef, deloc, de Eminescu astăzi ! « Dictatura justitiei
Pingback: Cuvinte din trecut – 1914 | Cioburi de chihlimbar
Seara buna pe la tine.
Suntem cativa care mai vb de Eminescu
Pt un alt “escu” se iese in strada, ce-i drept am auzit ca nici Brasovenii nu se lasa, “sa vedem, sa vedem, ce-o sa iasa”.
Hai, ca merg versurile eminesciene de la sf de Scrisoarea a III-a si azi, ca unse pe pita calda.
cammely, eu cred că publicistica lui se potriveşte mult mai bine decât orice vers cu politicul de acum. despre ceea ce se întâmplă acum nu am de gând să vorbesc, cel puţin nu astăzi…
Adrian Pintea…Foarte potrivit în rolul lui Eminescu
Iar Mondial cu „Atât de fragedă” este în lista de texte celebre pe melodii românești.
dagatha, doar întâmplarea face că mie dintre recitatorii de eminescu mereu mi-au plăcut adrian pintea şi valeria seciu, iar “atât de fragedă”… ooo… lansat în anul în care omul a păşit pe lună, mai am şi acum discul de vinil primit în adolescenţă de la o foarte dragă prietenă.
frumos ca ti-ai adus aminte (cum ai fi putut uita?!) si ca ne-ai adus aminte si noua. marturisesc ca am rosit un pic pentru ca intr-adevar, 15 ianuarie a trecut azi acoperit de praful zilei. mi-l amintesc pe Caramitru de demult cum recita Luceafarul cit e de lung …
rata, având în vedere ce se întâmplă zilele acestea în ţară… eminescu este mai actual ca oricând. trăim, din păcate, vremuri tulburi şi îmi amintesc că într-o altă iarnă cu absenţa zăpezii am mai trăit aşa ceva… nu vreau să fac politică, nu este locul ei aici, dar eminescu spunea cândva despre patologia societăţii noastre un text care, din păcate este extrem de actual. şi mă mai doare ceva, cum spuneam şi la flavius: pe strada mihail eminescu din braşov este un spital de nebuni. oare nu e de-ajuns cât l-am numit nebun pe geniul nostru?
psi, pe mine m-a fascinat la vremea liceului eminescu si asta mult peste ce se invata la scoala. mi-a placut publicistica lui, atit cit am citit din ea, cel putin la fel de mult ca descifrarea scrisorilor sau a Luceafarului. am citit ce au scris maiorescu dar si calinescu despre el. si concluzia mea (si nu numai a mea) este ca eminescu a fost geniu acolo scriind poezie sau proza lui fantastica, insa publicistica lui imi arata ca a fost si om ca toti oamenii, ancorat in realitatea zilnica. iar alte aspecte ale vietii lui imi arata ca a fost, medical vorbind si nebun, fara insa ca asta sa-i umbreasca geniul sau acuitatea observatiilor socio-politice. asta am vrut sa spun
rata, eu în vremea liceului am avut o reacţie de respingere faţă de poezia lui eminescu- datorată unei profesoare care era mai degrabă un călău al limbii române, iar publicistica lui îmi era complet străină. omul eminescu? desigur că a fost om ca toţi oamenii, dar chiar a fost nebun? asta încă nu ştiu şi poate că nici nu are de fapt importanţă.
pe mine m-a interesat mult ce facea Eminescu in timpul liber
asa ca prin prisma asta privind lucrurile poate fi important. eu vrut sa fiu “bun la romana” tocmai din cauza/datorita conflictelor pe care le-am avut cu profesoarele mele de romana!
buuun, deci semănăm! şi eu mă înfurcam cu profesoarele de română.