poezii

spune-mi că nu…

semne de alb colorând asfaltul închis,

semne de negru peste pagină respirând,

aripi.

spune-mi că nu, nicio linişte nu încape

în inima caldă ce bate.

frunze mirosind a rugină în primăvară

toamnă încolţind în verde nespus,

patimi.

spune-mi că nu, nicio inimă nu te încape

ca inima mea ce în tine bate.

Facebooktwitterredditpinterestlinkedinmailby feather

18 thoughts on “spune-mi că nu…

  1. spune-mi că nu, zicând da… happy
    da, psi©, da, dar ştii că sunt puţini aceia care vor zice da, fiindcă-s puţini cei care înţeleg semnele albului transcris prin negru, pagini respirând…
    mai rezistă însă, încă, semnele anotimpului, fiindcă nu-s subtile, ce uşurare!

  2. blue, ochii negri au căzut pe jos şi la noi astăzi. sad niciun cărbune nu se poate pune împotriva sorţii… şi a topirii. dar poate că mâine… poate că azi…

  3. “spune-mi că nu, nicio linişte nu încape

    în inima caldă ce bate.”

    inimile spun povesti, ele vorbesc neincetat…..linistea? nu e loc pentru ea….

  4. inimile spun poveşti pentru cine ştie să le asculte, rokssana. aşa cred. linişte? cred că şi linişte este… uneori. happy

  5. tipografie, rata, nu editură. va fi o publicare prin mijloace proprii, la un tiraj mic. da, am vorbit deja, am corector şi layouter… manuscris nu am încă.

Comments are closed.